opțiuni
  • info

9 definiții pentru sluguliță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui slugă; sluguță. – Slugă + suf. -uliță.

sluguliță sf, (reg) sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: slugă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Slugă (1) mică și drăguță Si: (reg) slugulice (1-2), (reg) sluguță (1-2).

SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui slugă; sluguță. – Slugă + suf. -uliță.

SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. Diminutiv al lui slugă; sluguță. Și pe toți să-i spînzurați, Pe Golea să mi-l iertați, Să-l punem d-o sluguliță, Colea-n vale la portiță. PĂSCULESCU, L. P. 274. Ș-au trimes o sluguliță, Să-i deie puica guriță. SEVASTOS, C. 112. Și ei, mări, ce-mi făcea? Slugulițele ce-avea, Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i trimetea. TEODORESCU, P. P. 522.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sluguliță (pop.) s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe

sluguliță (pop.) s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe

sluguliță s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLUGULIȚĂ s. v. sluguță.

SLUGULIȚĂ s. sluguță.

Intrare: sluguliță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sluguliță
  • slugulița
plural
  • slugulițe
  • slugulițele
genitiv-dativ singular
  • slugulițe
  • sluguliței
plural
  • slugulițe
  • slugulițelor
vocativ singular
  • sluguliță
  • slugulițo
plural
  • slugulițelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sluguliță, slugulițesubstantiv feminin

  • 1. popular Diminutiv al lui slugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sluguță
    • format_quote Și pe toți să-i spînzurați, Pe Golea să mi-l iertați, Să-l punem d-o sluguliță, Colea-n vale la portiță. PĂSCULESCU, L. P. 274. DLRLC
    • format_quote Ș-au trimes o sluguliță, Să-i deie puica guriță. SEVASTOS, C. 112. DLRLC
    • format_quote Și ei, mări, ce-mi făcea? Slugulițele ce-avea, Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i trimetea. TEODORESCU, P. P. 522. DLRLC
etimologie:
  • Slugă + sufix -uliță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.