3 definiții pentru sulița
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sulița vta [At: MARIAN, NU 24 / Pzi: ~țez / E: suliță] (Rar) A împunge cu sulița (1).
SULIȚA, sulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu sulița.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SULIȚA, sulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu sulița. – Din suliță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: sulița
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sulița, sulițezverb
- 1. A împunge cu sulița. DLRLC
etimologie:
- suliță DLRM