10 definiții pentru urătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URĂTURĂ, uraturi, s. f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + suf. -ătură.

urătu sf [At: VARLAAM, C. 255 / V: (reg) ureză~, urezit~ / Pl: ~ri / E: ura2 + -ătură] 1 (Îvr) Formulă prin care se cere ocrotirea divină. 2-4 Urare (1-3). 5 (Îf urezătură) Chiuitură (1).

URĂTURĂ, urături, s. f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + suf. -ătură.

URĂTURĂ, urături, s. f. Text recitat de colindători cînd umblă cu «plugușorul». Eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26. ♦ Cuvînt sau formulă de urare la adresa cuiva. Sfătuiesc acuma cam ce urătură spune-vor din gură. Deci au zis ca întîiul astfel să vorbească... «Domnul să trăiască». CONTEMPORANUL, II 611.

URĂTURĂ ~i f. 1) v. URARE. 2) Creație populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, plugușor. /a ura + suf. ~ătură

urătúră f., pl. ĭ. Felu de a ura. Cuvintele pin care se urează, urare, uret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urătu (reg.) s. f., g.-d. art. urăturii; pl. urături

urătu (reg.) s. f., g.-d. art. urăturii; pl. urături

urătu s. f., g.-d. art. urăturii; pl. urături

Intrare: urătură
urătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urătu
  • urătura
plural
  • urături
  • urăturile
genitiv-dativ singular
  • urături
  • urăturii
plural
  • urături
  • urăturilor
vocativ singular
plural
urezătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urătu, urăturisubstantiv feminin

  • 1. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: urare
    • format_quote Sfătuiesc acuma cam ce urătură spune-vor din gură. Deci au zis ca întîiul astfel să vorbească... «Domnul să trăiască». CONTEMPORANUL, II 611. DLRLC NODEX
    • 1.1. Text recitat de colindători când umblă cu uratul (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26. DLRLC
      • diferențiere Creație populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou. NODEX
etimologie:
  • Ura (1.) + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.