VALET, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.

valet sm [At: NEGULICI, E. I, 39/1 / V: (rar, 3) ~e / Pl: ~eți / E: fr valet] 1 Servitor la casele boierești aflat în serviciul personal al stăpânului Si: camerier (1), fecior (16), lacheu. 2 Persoană servilă și interesată. 3 Fiecare dintre cele patru cărți de joc reprezentând figura unui cavaler Si: fante (3), (arg) ciolac (7). 4 Scutier în serviciul unui senior feudal.

valet s.m. 1 (în Ev. Med.) Tînăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2 Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu. Un valet judecă oamenii după bacșișul pe care-l primește (CĂL.). 3 Persoană angajată la un hotel (de lux) care face diferite servicii personale unui client. 4 Fiecare dintre cele patru cărți de joc avînd figura unui cavaler; fante. • pl. -ți. și (pop.) valéte s.m. /<fr. valet.

VALET, valeți, s. m. 1. Servitor la casele boierești (aflat în serviciul personal al stăpânului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.

VALET, valeți, s. m. 1. (Ieșit din uz) Servitor la casele boierești, ale cărui sarcini erau legate de persoana stăpînului sau a altui membru al familiei; fecior (3). Era un domn cărunt... cu toate grijile mărunte ale persoanei sale încredințate unui valet de neam francez. C. PETRESCU, R. DR. 98. Valeții în livrele galonate... păreau niște statui. BART, E. 39. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc pe care este înfățișată figura unui cavaler; fante. Cărți de joc unse la suprafață; rigi pe jumătate șterși, valeți pătați de muște, asul de cupă refăcut de mînă cu cerneală violetă. BASSARABESCU, V. 32. Domnilor, puneți cărțile gata Valet cîștigă... zece pierde. NEGRUZZI, S. III 107.

VALET s.m. 1. Tînăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2. (În trecut) Servitor care îngrijea de persoana și de garderoba stăpînului său. 3. Carte la jocul de cărți, reprezentînd un cavaler; fante. [< fr. valet, cf. v. fr.. vaslet < lat. med. vassus – scutier].

VALET s. m. 1. tânăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2. persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu. 3. carte la jocul de cărți reprezentând un cavaler; fante. (< fr. valet)

valet n. fante, în jocul de cărți: zece galbeni pe valet AL. (= fr. valet).

*valét m. (d. valet). Fecĭor, servitor în casă. Fante (la cărțĭ). V. cĭocoĭ.

valete sm vz valet

valete s.m. v. valet.

valet s. m., pl. valeți

valet s. m., pl. valeți

valet s. m., pl. valeți

VALET s. 1. fecior, lacheu, (rar) camerier, (înv., prin Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.) 2. fante. (~ la cărțile de joc.)

VALET s. 1. fecior, lacheu, (rar) camerier, (înv., prin Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.) 2. fante. (~ la cărțile de joc.)