17 definiții pentru zbici (smuci)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBICI2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.

ZBICI2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.

zbici3 [At: BIBLIA (1688), 2332/1 / S și: sb~ / Pzi: ~icesc / E: nct] 1-2 vtr (Îvp) A (se) zvânta (1-2). 3-4 vtr (Reg; c. i. conținutul unui recipient) A (se) goli până la ultima picătură. 5 vt (Reg; c. i. rufe) A limpezi. 6-7 vtr (Reg) A (se) smuci pentru a se elibera dintr-o strânsoare.

zbici4 [At: N. TEST (1648) 31r/3 / S și: sb~ / Pzi: ~icesc / E: zbici1] 1 vt (Înv) A biciui (1). 2 vi (Reg) A agita în aer. 3 vt (Reg) A smuci (1).

zbici3 vb. IV. tr., refl. (reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strînsoare. • prez.ind. -esc. /etimol. nec.

zbici2 vb. IV. refl., tr. (înv., reg.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvînta. Pămîntul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul (REBR.). • prez.ind. -esc. și smici vb. IV. /etimol. nec.

ZBICI3, zbicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se smuci (pentru a se elibera dintr-o strînsoare). Iana îmi zbicea și cîtva fugea, Și cruce că-și făcea. PAMFILE, CER. 144. ♦ Tranz. A smuci pe cineva, a trage după sine. Dară Miu ce făcea? La ciobănaș că mergea, De spinare îl lua, Pe potecă îl zbicea. MAT. FOLK. 1076.

ZBICI3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci.

ZBICI2 vb. (Ban., Trans. SV) A biciui. Dintr-înșii unii zbici-veți în săboarele voastre și goni-i-veți den oraș în oraș. N TEST. (1648). Zbicsesk. Flagello. AC, 379. ◊ Fig. Focul mîniei tale Cu care nu mă zbici. VCC, 14. Etimologie: @zbici1 + suf. -i. Vezi și zbici1, zbiciuitură, zbiciula. Cf. z b i c i u l a.

2) zbicésc v. tr. (sîrb. sa-biti, a apesa). Ban. Olt. Serbia. Zmuncesc. V. intr. Pușca zbicește cînd tragĭ. V. refl. Mă zmuncesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zbici (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicesc, 3 sg. zbicește, imperf. 1 zbiceam; conj. prez. 1 sg. să zbicesc, 3 să zbicească

zbici (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicește, imperf. 3 sg. zbicea; conj. prez. 3 să zbicească

zbici (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicesc, 3 sg. zbicește, imperf. 3 sg. zbicea; conj. prez. 3 sg. și pl. zbicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: zbici (smuci)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbici
  • zbicire
  • zbicit
  • zbicitu‑
  • zbicind
  • zbicindu‑
singular plural
  • zbicește
  • zbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbicesc
(să)
  • zbicesc
  • zbiceam
  • zbicii
  • zbicisem
a II-a (tu)
  • zbicești
(să)
  • zbicești
  • zbiceai
  • zbiciși
  • zbiciseși
a III-a (el, ea)
  • zbicește
(să)
  • zbicească
  • zbicea
  • zbici
  • zbicise
plural I (noi)
  • zbicim
(să)
  • zbicim
  • zbiceam
  • zbicirăm
  • zbiciserăm
  • zbicisem
a II-a (voi)
  • zbiciți
(să)
  • zbiciți
  • zbiceați
  • zbicirăți
  • zbiciserăți
  • zbiciseți
a III-a (ei, ele)
  • zbicesc
(să)
  • zbicească
  • zbiceau
  • zbici
  • zbiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbici, zbicescverb

  • 1. regional A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Iana îmi zbicea și cîtva fugea, Și cruce că-și făcea. PAMFILE, CER. 144. DLRLC
    • format_quote Dară Miu ce făcea? La ciobănaș că mergea, De spinare îl lua, Pe potecă îl zbicea. MAT. FOLK. 1076. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.