opțiuni
  • info

8 definiții pentru îmblănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂNIT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.

ÎMBLĂNIT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.

îmblănit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăni] 1 (D. îmbrăcăminte) Căptușit cu blană Si: (înv) blănit, blănuit, îmblănuit. 2 (Reg; d. elemente de construcție) Care este căptușit cu scândură groasă Si: pardosit. 3 (Reg; d. ferestre) Cu tocul așezat.

ÎMBLĂNIT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănit, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.

blănit a vz îmblănit

blănit, -ă (pop.) Care este căptușit cu blană. • pl. -ți, -te. /v. blăni.

BLĂNIT, -Ă adj. v. îmblănit.

BLĂNIT, -Ă, adj. v. îmblănit.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bot îmblănit expr. bărbat care poartă mustață.

Intrare: îmblănit
îmblănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitul
  • îmblănitu‑
  • ‑mblănitul
  • ‑mblănitu‑
  • îmblănită
  • ‑mblănită
  • îmblănita
  • ‑mblănita
plural
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăniții
  • ‑mblăniții
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitele
  • ‑mblănitele
genitiv-dativ singular
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitului
  • ‑mblănitului
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitei
  • ‑mblănitei
plural
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăniților
  • ‑mblăniților
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitelor
  • ‑mblănitelor
vocativ singular — —
plural — —
blănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blănit
  • blănitul
  • blănitu‑
  • blănită
  • blănita
plural
  • blăniți
  • blăniții
  • blănite
  • blănitele
genitiv-dativ singular
  • blănit
  • blănitului
  • blănite
  • blănitei
plural
  • blăniți
  • blăniților
  • blănite
  • blănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblănit, îmblănităadjectiv

  • 1. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmblăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.