opțiuni
  • info

6 definiții pentru încins (înfășurat)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCINS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. ♦ (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. – V. încinge2.

ÎNCINS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. ♦ (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. – V. încinge2.

încins4, ~ă a [At: VARLAAM, C. 334/1 / Pl: ~nși, ~e / E: încinge2] 1 (D. oameni sau despre corpul lor) Înfășurat peste mijloc sau altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 2 (D. o cingătoare, un brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 3 (D. lucruri) Legat de jur-împrejur. 4 (D. arme) Prins de mijloc cu o curea. 5 (Înv; d. oameni) Învestit cu o demnitate, o putere.

ÎNCINS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre corp; p. ext. despre om) Legat, înfășurat (cu cingătoare, brîu etc.). [Brîul] era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. COȘBUC, P. I 122. Deodată s-a văzut încinsă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88. ♦ (Despre cingătoare, brîu etc.) Înfășurat, legal (împrejurul corpului). ◊ (Adverbial) Fig. Iar, pe sub colină, rîul Curge-ncins pe lîngă ea, Tocmai cum pe draga mea O încinge brîul. COȘBUC, P. I 261. 2. (Despre arme) Prins, atîrnat de corp cu o cingătoare; (despre persoane) cu arma prinsă de corp cu o cingătoare. L-am văzut... încins cu sabie peste giubeaua blănită. NEGRUZZI, S. I 70. 3. Fig. Înconjurat, împresurat (din toate părțile).

1) încíns, -ă adj. (lat. incinctus). Care e încins cu brîu, cu cureaŭa. Care e încins cu sabia, cu baĭoneta: soldat încins.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCINS adj. înfășurat. (Cu brâul ~.)

ÎNCINS adj. înfășurat. (Cu brîul ~.)

Intrare: încins (înfășurat)
încins1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsul
  • încinsu‑
  • ‑ncinsul
  • ‑ncinsu‑
  • încinsă
  • ‑ncinsă
  • încinsa
  • ‑ncinsa
plural
  • încinși
  • ‑ncinși
  • încinșii
  • ‑ncinșii
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsele
  • ‑ncinsele
genitiv-dativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsului
  • ‑ncinsului
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsei
  • ‑ncinsei
plural
  • încinși
  • ‑ncinși
  • încinșilor
  • ‑ncinșilor
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinselor
  • ‑ncinselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încins, încinsăadjectiv

  • 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: înfășurat
    • format_quote [Brâul] era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. COȘBUC, P. I 122. DLRLC
    • format_quote Deodată s-a văzut încinsă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88. DLRLC
    • 1.1. (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote (și) adverbial figurat Iar, pe sub colină, rîul Curge-ncins pe lîngă ea, Tocmai cum pe draga mea O încinge brîul. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
  • 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote L-am văzut... încins cu sabie peste giubeaua blănită. NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
  • 3. figurat Înconjurat, împresurat (din toate părțile). DLRLC
    sinonime: împresurat înconjurat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.