întinzător, ~oare a [At: DAMÉ, T. / V: ~nsă~ / Pl: ~i, ~oare / E: întinde + -(ă)tor] 1 a Care întinde (2). 2 sn (Lpl) Dispozitiv folosit pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 3 sn Parte a teicii morii Si: căpăstru, strunea. 4 sn Lemn care întinde frânghia ferăstrăului Si: pană, struneală. 5 sn Sucitor cu care se întinde aluatul. 6 sm (Teh; îs) ~ de curea Dispozitiv mecanic folosit pentru a ține întinse curelele de transmisie. 7 snf Parte a războiului de țesut cu care se strânge pânza țesută Si: crivea, zapcă, zetcă Cf amnar. 8 sf Lanț sau funie care leagă osia carului de cruce sau de scară.

ÎNTINZĂTOR, întinzători, s. m., și întinzătoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru a dezvolta o anumită forță de întindere. Întinzător de cablu.

ÎNTINZĂTOR ~oare n. Dispozitiv folosit pentru a întinde ceva. /întins + suf. ~ător

întinzător n. bățul răsboiului cu care se strânge pe sulul dinainte pânza țesută.

întinzătór n., pl. oare. Crivea, zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte pînza țesută.

întinsător, ~oare a vz întinzător

întinzător s. n., pl. întinzătoare

întinzător s. n., pl. întinzătoare

întinzător s. n., pl. întinzătoare

ÎNTINZĂTOR s. 1. v. cordar. 2. v. slobozitor. 3. (TEHN.) tendor. (~ pentru întinderea organelor flexibile de transmisie.)

ÎNTINZĂTOR s v. căpăstru.

ÎNTINZĂTOR s. (TEHN.) 1. cordar, strună, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuș, limbă, lopățică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.) 2. întorcător, slohozi-tor, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. și Bucov.) pochiheci, (Olt. și Ban.) zatcă. (~ la războiul de țesut.)

întinzător s. v. CĂPĂSTRU.