înălție sf [At: PALIA (1581) ap. GCR I, 36/33 / Pl: ~ii / E: înalț + -ie] (Înv) 1 Loc înalt Si: înălțime (1). 2 Cer (4). 3 (Fig) Persoană care are o funcție, un rang, o demnitate înaltă. 4 (Înv; ca titulatură) Alteță.

înălțíe f. Vechĭ (Ps. S.). Înălțime.

nălție sf vz înălție