ȘLEAU³, șlei, s. n. Pădure cu arbori de specii diferite. [Pl. și: șleauri] – Cf. germ. Schlehe.

șleau¹ [At: CIHAC II, 528 / V: (reg) șlah, ~eu sm / Pl: șlei sm, ~ri sn / E: ns cf ger Schlehe „porumbar”] 1 sm (Bot; înv) Ulm (Ulmus carpinifolia). 2 sm (Îrg) Copac bun de foc (de obicei porumbar sau stejar). 3 sn (Îrg; șîs pădure de ~) Pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 4 sn (Îrg; csc; șîs lemn de ~) Lemne de foc provenite dintr-un șleau¹ (3).

ȘLEAU³, șleauri, s. n. Pădure cu arbori de specii diferite. – Cf. germ. Schlehe.

ȘLEAU¹, șleauri, s. n. Pădure cu arbori de diferite specii de foioase. Era subt poala unui codru de stejar un șleau de soiuri mărginașe și cam pipernicite, mesteacăni, aluni, arini, arțari, un plop și destulă răchită. CAMIL PETRESCU, O. II 23.

ȘLEAU³ ~ri n. Pădure cu copaci de diferite specii. /cf. germ. Schlehe

șleaf³ sn vz șleau⁴

șleu⁴ sn vz șleau⁴

șleau¹ (drum de țară; curea; pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

șleau² (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

șleau (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

șleau

șleau.

șleau⁴, șleauri, s.n. (reg.) 1. (în sintagmă) pădure de șleau = pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 2. (cu sens colectiv; în sintagmă) lemn de șleau = lemn de foc provenit dintr-o pădure de șleau (v.).