6 definiții pentru țicăitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țicăitoare sf [At: BĂCESCU, PĂS. 168 / P: ~că-i~ / V: ~câi~, (Mar) ~căt~, (Trs) țichiit~, țichit~ (Pl: ~) / Pl: ~ori / E: țicăi + -itoare] 1 (Orn; Trs; Mar) Ciocănitoare (Dryobates maior). 2 (Orn; reg) Cinteză (Fringilla coelebs). 3 (Iht; Trs; îf țicăitoare) Țipar1 (Misgurnus fossilis). 4 (Zlg; Trs; îaf) Cicar (Eudontomyzon danfordi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țicăitoare, țicăitori, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare; cinteză. 2. țipar, cicar.

Intrare: țicăitoare
țicăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicăitoare
  • țicăitoarea
plural
  • țicăitori
  • țicăitorile
genitiv-dativ singular
  • țicăitori
  • țicăitorii
plural
  • țicăitori
  • țicăitorilor
vocativ singular
plural
țicătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țicâitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țichiitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țichitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.