17 definiții pentru țăpoi
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚĂPOI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi.
țăpoi2 sn [At: I. IONESCU, C. 122/11 / V: țep~ / Pl: ~oaie / E: țeapă + -oi] 1 (Reg) Bucată (lungă) de lemn ascuțită la un capăt Si: țepușă (1). 2 (Reg) Par1 în care se înfig snopii pentru a se usca. 3 (Reg) Fiecare dintre cele două prăjini care servesc la căratul fânului, ținute cu mâinile de către două persoane. 4 Furcă de obicei de lemn, având două sau trei coarne și coadă lungă, cu care se ridică snopii de grâu, fânul, paiele etc. Si: furcoi (1), (reg) țăpoaică2 (1). 5 (Îe) A fi pus (sau azvârlit) cu ~ul (sau din ~) A fi aruncat la întâmplare. 6 (Pex) Cantitate de fân care se poate lua o dată cu țăpoiul2 (4) Si: pală1. 7 Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai mulți dinți, care se înfige în corpul peștilor Si: ostie1. 8 (Reg) Mânerul sacului de pescuit având forma unei furci de lemn cu două coarne. 9 Par1 lung și gros, prevăzut cu un vârf metalic, folosit la vânătoare. 10 (Reg) Fiecare dintre căpriorii așezați la mijloc, între sape, la cele două capete ale acoperișului caselor țărănești. 11 (Reg) Ghimpe (la plante). 12 (Reg) Târnăcop. 13 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 14 Melodie după care se execută țăpoiul2 (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăpoi1 sm [At: TDRG / Pl: ~ / E: țap + -oi] 1-2 (Mun; șdp) Țap (1) (mare). 3 (Olt) Țap (1) tânăr, de 1-2 ani.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂPOI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești. – Țeapă + suf. -oi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚĂPOI, țăpoaie, s. n. 1. Furcă cu coada lungă, cu dinții drepți, servind pentru a ridica snopii de grîu, fînul, cocenii etc. Un om c-un țăpoi în mînă voia s-arunce niște nuci din tindă în pod. CREANGĂ, O. A. 293. ♦ Furcă în vîrful căreia este fixat sacul de pescuit. ♦ Căpriorul de la mijloc al caselor țărănești. 2. Numele unui dans popular. Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... tropca, țăpoiul. SEVASTOS, N. 282. – Variantă: (1) țepoi (VISSARION, B. 14) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂPOI ~oaie n. 1) Furcă cu coadă lungă, cu două coarne drepte, folosită la ridicarea snopilor, cocenilor etc. 2) Prăjină la capătul căreia este fixat sacul de pescuit. 3) Căpriorul de mijloc al unei case țărănești. /țeapă + suf. ~oi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țăpóĭ n., pl. oaĭe (nu augm. d. țeapă, țapă, ci d. sapă, ca și săpoĭ, și rudă cu it. zappone [augm. d. zappa, sapă], de unde și sîrb. cápûn, hîrleț. V. țapină). Mold. Furcă de lemn de luat fîn. Fig. Pus cu țăpoĭu, aruncat la întîmplare, fără ordine, fără grație.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țepoi1 sn vz țăpoi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚEPOI s. n. v. țăpoi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăpoiu n. 1. furcă de strâns fânul pentru clădirea stogurilor; 2. căpriorul dela mijlocul unei cașe țărănești. [V. țeapă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țepoiu n. V. țăpoiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țăpoi (reg.) s. n., pl. țăpoaie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țăpoi (reg.) s. n., pl. țăpoaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țăpoi s. n., pl. țăpoaie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țăpoi, pl. țăpoaie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țăpoiu, -poaie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țăpoi, țăpoaie, s.f. (reg.) 1. furcă de fier cu coada lungă pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. căpriorul din mijloc de la casele țărănești. 3. târnăcop. 4. unealtă de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N66) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țăpoi, țăpoaiesubstantiv neutru
- 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: țăpoieș
- Un om c-un țăpoi în mînă voia s-arunce niște nuci din tindă în pod. CREANGĂ, O. A. 293. DLRLC
- 1.1. Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. DEX '09 DLRLC
- 3. Numele unui dans popular. DLRLC
- Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... tropca, țăpoiul. SEVASTOS, N. 282. DLRLC
-
etimologie:
- Țeapă + sufix -oi. DEX '09 DEX '98