ROM², -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.

rom² sn [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 28 / V: (reg) rum / E: fr rhum, ger Rum] Băutură alcoolică obținută din fermentarea și distilarea melasei din trestia de zahăr.

rom³ sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Nisip fin de râu sau făină de piatră măcinată în șteampuri, care conține aur.

rom¹ sm [At: BL II, 184 / S și: rrom / Pl: ~i / E: țig rom „om”] Țigan.

ROM², romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

ROM¹, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.

ROM², romuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea melasei de la trestia de zahăr. Maiorul porunci o cafea cu rom. SADOVEANU, O. IV 255. Damigene cu romuri albe și roșii. HOGAȘ, DR. 273. – Variantă: rum (MARIAN, NU. 23, NEGRUZZI, S. I 74) s. n.

ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

rom s. m. țigan v. șmenar (1995) (din țig. rom „om”; DEX; cuvântul este mai vechi, dar a început să fie folosit frecvent după 1989)

ROM¹ ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum

ROM² ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom

rom n. rachiu obținut prin distilarea melasei.

1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.

2) *rom n., pl. urĭ (turc. rom, fr. rhum, rum [pron. rom], d. engl. rum, care vine d. rambullion, cuv. din insulele Barbados). Un fel de rachiŭ maĭ scump obținut din melasa trestiiĭ de zahăr saŭ și din altele. (E incolor saŭ maĭ des colorat în galben cu zahăr ars): ceaĭ cu rom. V. jamaĭcă, coñac.

rum sn vz rom²

RUM s. n. v. rom².

RUM s.n. v. rom.

!rom² (nume etnic) adj. m., s. m., pl. romi; adj. f., s. f. romă, pl. rome

rom¹ (băutură) s. n., (porții; sorturi) pl. romuri

rom¹ / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. romă / rromă, pl. rome / rrome

rom² (băutură) s. n., (porții) pl. romuri

rom (persoană) s. m., pl. romi

rom (băutură) s. n., (porții) pl. romuri

rom

rom.

rrom v. rom¹

ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)

ROM s. țigan.

ROM s. țigan, (pop.) arapină. (E ~ de origine.)

ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)

rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum.

rom (romi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea).

ROM temă comună de la: Roman, Romano, Romil și Romul, lat. Romanus, Romilus, Romulus. 1. Romul (Ur XXII 239). 2. Roma, răzeș mold. (16 A III 44); – din Sîrbi, 1575, b. mold. (C Răz 9); – I. (A Gen I 61 – 65) și s. r. Cislau. 3. Romeea, C., Popa Ion, preot (AO XVI 355). 4. + aga: Romaga (CL; Buc); 5. + -otă: Romota b. (Paș); Romotea (Paș; Gorj 104). 6. + -cea; Romcea, ard. (Paș); din Bîrsa (Sd X); olt., 1619 (Sd V 439, VI 464; Gorj 118); și 1638 (AO VII 29); munt. (16 B V 385); Romceni s. (17 B IV) și Rumceni sat disp. r. Buzău (RA I 210). 7. + -șa: Romșa (Sur IX; Isp II²), cf. însă Hromșa < Hrom (Partea a II-a).