Publicat pe http://www.pruteanu.ro, 17 aprilie 2006 -- articol original

O altă problemă de limbă română care frământă pe mulți, în aceste vremuri necăjite, este chestiunea „marii majorități”. Surprinzător de numeroase mesaje se arată intrigate de această formulă, considerând-o fie pleonasm, fie eroare logică. Nu e nici una, nici alta. Majoritatea e o chestiune relativă și variabilă, ca să spun așa. Majoritatea înseamnă partea mai mare dintr-un întreg. Dar această parte poate fi cu mult mai mare sau doar cu un picuț mai mare. În cazul unui vot, un rezultat de 49 de procente contra 48 înseamnă o majoritate mică, față de, să spunem, 90 contra 4, care e o mare majoritate. În parlamente, de pildă, se lucrează cu fel de fel de majorități. Majoritatea relativă (sau simplă) înseamnă jumătate plus unu din numărul parlamentarilor prezenți (cu condiția îndeplinirii cvorumului de ședință, care e de 50 la sută din numărul total al parlamentarilor). Așadar, ca exemplu, într-o cameră legislativă cu 140 de membri, majoritatea relativă e de 36 (140:2=70:2=35+1=36). Majoritatea absolută înseamnă jumătate plus unu din numărul total: în exemplul dat: 71. Pentru legi de importanță deosebită, se cere majoritate specială, adică de două treimi (66,66 la sută): în exemplul folosit, 94. Așadar, nu e nicio eroare să vorbim despre o mare majoritate sau o mică majoritate. Putem spune, de pildă: marea majoritate a românilor sunt de credință creștin-ortodoxă.

Cu aceasta, am atins a doua jumătate a problemei. Mulți telespectatori și forumiști s-au întrebat: care e acordul corect: majoritatea sunt sau majoritatea este? Răspunsul nu e chiar țac-pac. E o chestiune de intenție a enunțului. Regula e că, dacă accentul logic cade pe ideea de grup compact, pe entitatea grup (ansamblu), atunci acordul e la singular. Dacă accentul logic cade pe indivizii ca atare, pe persoane, atunci acordul e la plural. Să presupunem că avem un grup de 30 de băieți, din care 25 au părul blond. E absurd să spunem că în acest grup, majoritatea băieților e blondă. Vom spune, firește, în acest grup, majoritatea băieților sunt blonzi. Dacă însă, cum spuneam, accentul logic cade pe aspectul ansamblului, compact, ca o unitate, atunci acordul se face la singular; de pildă: Senatorii au discutat mult. În cele din urmă, majoritatea a acceptat argumentele.