Nicolae
Profesorului Nicolae Felecan: închinare
În ziua de 6 decembrie a fiecărui an îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae. Originea europeană a prenumelui Nicolae o găsim în greaca veche unde Nike era zeița ce-o însoțea la război pe Atena. Cum izbânda era mai totdeauna de partea celor două, Nike a ajuns să semnifice chiar „victorie”. Tot în greaca veche, laos însemna „popor” (demos e un sinonim pe care îl recunoaștem în neologismul democrație). Prin alăturarea celor două cuvinte, s-a obținut compusul Nicolaos, adică „victoria poporului”. Romanii l-au preluat de la greci în forma Nicolaus, prenume care s-a răspândit în toată lumea; l-au purtat celebrități precum italianul Niccolò Paganini (compozitor, violonist), austriacul Nikolaus Lenau (poet), sârbul Nikola Tesla (inventator), danezul Niels Bohr (fizician), Nicolas Sarkozy (președintele Franței), ucraineanul Nikita Hrușciov (secretar general al PCUS), englezul Nicholas Pegg (scriitor și regizor), americanul Nicholas Cage (actor), iar la noi Nicolae (Bălcescu, Iorga, Grigorescu...), ca să citez doar câteva nume ce-mi vin întâmplător în minte.
Prenumele Nicolae cunoaște o sumedenie de variante, multe dintre ele hipocoristice (diminutive, prescurtări): Nicu, Nicușor, Nicola, Niculăiță, Nicodim, Nichita, Nicoară, Nichifor, Neculai, Laie, Lăiță, Miculae, Micula, Colea, Coli, Nichi... Unele dintre acestea au devenit nume de familie: Nicola, Nicolăescu, Niculescu, Miclăuș, Micula, Nicoară. Altele au ajuns să desemneze nume de așezări omenești, oiconime cum le spun lingviștii (din grecescul oico = casă, locuință și onoma = nume): Sânnicolau Mare (județul Timiș), Sânnicolau de Munte, Sânnicolau de Beiuș (ambele din județul Bihor). Interesant este că numele acestor localități sunt compuse din adjectivul sân(t) provenit din lat. sanctus, care se atașează variantei germ. Nikolaus, în grafie românească Nicolau. În oiconimul Sânmiclăuș (județul Alba), îl recunoaștem pe același sân(t), dar de data aceasta în alianță cu Miclăuș (din magh. Miklos).
Suferind modificări fonetice, potrivit specificului limbii de adopție, numele zeiței Nike a creat mai întâi prenume masculine. Ulterior, din acestea s-au format cele feminine ca: Nicoleta, Nicolina, Niculina, Nina, Coleta (din fr. Colette, it. Coletta) ș.a. Unele variante s-au îndepărtat fonetic atât de mult față de originarul Nicolae (vezi Nichita, Nicoară, Nichifor, Coleta, Nina), încât vorbitorii nu le mai raportează la sursă și, în consecință, nici nu-și mai serbează onomastica în 6 decembrie. Îndepărtarea fonetică a unor variante față de etimon este un fenomen comun limbilor europene; în germană Klaus, prenumele președintelui nostru, provine din Nikolaus, prin urmare, dacă l-am traduce, echivalentul românesc al lui Klaus Iohannis ar fi Nicușor Ionescu.
În calendarul ortodox, găsim multe sărbători ce poartă nume de sfinți: Sânvăsâi, Sântion, Sâmedru, Sângeorz, Sâmpetru ș.a., unde îi recunoaștem pe Vasile, Ion, Dumitru, Gheorghe și Petru. Nicolae lipsește din această listă; absența e însă numai aparentă, căci în Banat, Crișana de nord și Țara Hațegului sărbătoarea este cunoscută sub numele Sânnicoară. Atât numai că Nicoară, nemaifiind simțit de toți românii ca aparținând familiei lui Nicolae, numele sărbătorii e astăzi pe cale de dispariție.
Cum am văzut, Nicolae (Nike + laos) înseamnă victoria poporului. Acum 27 de ani, poporul a repurtat marea victorie alungându-l pe... Nicolae întâiul. Acum un an, tot în decembrie, poporul a obținând a doua victorie, înscăunându-l pe (Ni)K(o)LAUS. Să sperăm că istoria nu îl va consemna, în linie succesorală, drept Nicolae al doilea…
P.S. Un sfat prietenesc: chiar dacă ați știut, chiar dacă ați aflat din dicționare ori, poate, abia din lectura de azi, că Nike e, în grecește, „victorie”…, și, mai cu seamă, chiar dacă știți că grecii îl pronunță n-i-k-e, nu riscați să-l rostiți aidoma în nicio împrejurare, nici măcar la magazinul de unde cumpărați celebrii teniși Nike: veți simți privirile îngăduitor-disprețuitoare ale anglofonilor din jur. Vă spun din experiență: de două ori am avut parte de ele, prima dată la Mallul timișorean, a doua oară la Parndorful austriac… și m-am lecuit.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
- Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â
- Dan Alexe - Despre legăturile românei cu albaneza
- Dan Ungureanu - Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.
Diverse
- Calcuri greșite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greșite
- Forme greșite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corectă
- Niciun sau nici un?
- Scara numerică
- Termeni de propagandă
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
- 3. Scrierea cu literă mică sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locuțiunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
- 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
- 6. Câteva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziană e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucașe
- accentul I
- accentul II
- adaptare și adoptare
- au mai pățit-o și alții
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casă, acasă, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divorț, trivial și carrefour sau despre 2, 3 și 4
- duminică
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- făcliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfecțiunii
- hiperurbanism
- joi
- la poștă
- latina gintă e regină
- libertatea înseamnă iertare
- lună și luni
- management
- marți, marțieni, mărțișor...
- mass-media
- miercuri, marfă, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o întâmplare lingvistică
- o polemică
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetică sau ortografie etimologică
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeală
- Pastila de limbă
- pești
- pișcot și servus
- plagiat
- potică
- privighetoare, veioză, Revelion
- provocare
- rovinietă
- rută, derută, rutină
- sâmbătă
- slavonisme
- sunătoare
- șapte, săptămână, hebdomadar
- turcisme
- ține de tenis
- vineri
- Volvo — o mașină revoluționară
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografică din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dicționar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou în DOOM2
Încercări de îndreptare
Îndreptarul ortografic, ediția a V-a : Punctuația
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul întrebării
- 04. Semnul exclamării
- 05. Virgula
- 06. Punctul și virgula
- 07. Două puncte
- 08. Semnele citării (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog și de pauză
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefață
- Bibliografie și abrevieri
- I. e sau ea?
- II. ă sau e?
- III. ă sau î?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau î?
- V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fără h?
- VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fără i final?
- XII. î sau â?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fără -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau ș?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitată
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvînt sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fără cratimă?
- XXVII. Majusculă sau minusculă?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd
Misterele cuvintelor
Monitorizarea presei
Punctuație
Rodica Zafiu
- Beizadea
- Care și pe care
- Cocalar
- Decât o negație
- Din și dintre
- Îmi cer scuze...
- Plus că...
- Șotron
- Vroiam...