Definiții

[IOOP3] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

[GLR1965] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții independente sau fraze enunțiative. El se pune de asemenea după cuvinte izolate sau grupuri de cuvinte care au funcțiune de propoziții enunțiative independente.

[GLR2008] Punctul marchează sfârșitul unui enunț asertiv. Punctul este utilizat și după propozițiile interogative indirecte totale sau parțiale, dacă acestea sunt inserate într-un enunț asertiv.

[DOR] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca sens.

Dicționarul de științe ale limbii nu oferă o definiție descriptivă a punctului, ci una enumerativă.

Exemple

Săniile porniră iar încet [.] Frigul creștea odată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.]
Sadoveanu

Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru :

Cine-i acolo? Eu [.] Cine eu? Eu [.] Ivan [.] Și ce vrei? Tabacioc este? Nu-i [.] Votchi este? Nu-i [.] Femei sunt? Ba [.]

Creangă

Reguli de folosire (ca semn de punctuație)

Când se folosește punctul

1. La sfârșitul unei propoziții enunțiative propriu-zise sau al unei fraze alcătuite din propoziții enunțiative propriu-zise care se găsesc în raport de coordonare sau de subordonare.

Exemple:

a. după propoziții enunțiative independente :

Era liniște împărătească [.]
Gala Galaction

Era o zi de iunie, luminoasă și caldă[.]
Gala Galaction

b. după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare :

El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime[.]
Ioan Slavici

c. după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare:

Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam'mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București[.]
Caragiale

2. La sfârșitul unei propoziții enunțiative optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții coordonate de acest fel sau din propoziții dependente de o enunțiativă optativă, când tonul nu este exclamativ.

Foicica macului,

Jelui-m-aș și n-am cui[.]

Teodorescu

Din loc în loc aș trece la climele străine[.]

Unde sunt alte stele și ceruri mai senine,
Dar iarăși m-aș întoarce când firea ar zâmbi[.]

Alexandrescu

3. La sfârșitul unei propoziții enunțiative dubitative sau al unei fraze alcătuite din propoziții de acest fel.

Vor fi fost fericiți în țara lor[.]
Sadoveanu

4. La sfârșitul unei propoziții enunțiative potențiale sau al unei fraze alcătuite din propoziții de acest fel.

Ascultând grăind pe Neron plin de libov și iubire,

Ai fi zis că-i ca și Titus al lumelor îndulcire[.]

Conachi

5. La sfârșitul unei propoziții enunțiative imperative sau al unei fraze dependente de o enunțiativă imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru sau liniștit, care le atenuează caracterul imperativ.

Urcați în vârfuri de catarg

Și puneți steagul de plecare [.]

Macedonski

Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean[.]
Sadoveanu

Vino-n codru la izvorul

Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Eminescu

6. La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate - întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde.

Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.]
Delavrancea

7. La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte.

Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage.
Camil Petrescu

Observații

1. În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor sau a frazelor aflate în paranteză se disting două situații:
   1. când în paranteză se află un grup de cuvinte care nu formează o propoziție independentă, punctul se pune după paranteză;
   2. când în paranteză se află o propoziție independentă sau o frază, punctul se pune în interiorul parantezei.

Punctul ca semn ortografic

Ca semn ortografic, punctul se folosește pentru marcarea anumitor abrevieri și ca separator în scrierea datelor calendaristice cu cifre.

Abrevierile

Este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor, și anume după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea inițială a cuvântului abreviat, nu și ultima lui literă: etc. (etcetera, et caetera), ian. (ianuarie), id. (idem), nr. (numărul), v. (vezi), inclusiv în abrevierile de la prenume (I. pentru Ion).

Prin tradiție, se admit însă și excepții (dr. pentru doctor).

Scopul abrevierilor fiind acela de a face economie de spațiu, după abrevieri, punctul nu este precedat de blanc, iar în interiorul abrevierilor complexe nu este în general precedat, nici urmat de blanc (a.c. – anul curent, ș.a. – și alții/și altele, dar nr. crt. pentru numărul curent).

În unele abrevieri complexe, punctul interior este urmat de cratimă când se abreviază un compus scris cu cratimă (lt.-maj. pentru locotenent-major).

Observație: Se pot scrie cu sau fără punct între literele componente abrevierile compuse din mai multe inițiale majuscule (A.C.T.H./ACTH, C.E.C./CEC, O.N.U./ONU, P.F.L./PFL); actualmente se preferă scrierea fără puncte despărțitoare: SIDA, UNESCO.

Data calendaristică

Punctul se folosește și la notarea în cifre a datei (01.01.2000), cu mențiunea că se pot utiliza ca semne echivalente: cratima sau bara oblică.

Când nu se folosește punctul

Nu se pune punct:

1. Prin tradiție, după titlu (inclusiv cele de cărți, de opere literare, muzicale)

Dictare; Compunere; Temă în clasă;

Luceafărul; Trei, Doamne, și toți trei; Cel mai iubit dintre pământeni

Simfonia a IX-a; Anotimpurile; Bolero

Excepție: Dacă titlul este format din mai multe unități independente se poate pune punct în interior.

2. După formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.);

3. În abrevierile care păstrează finala cuvântului abreviat

cca (circa), dl (domnul), dle (domnule), dna (doamna)

4. În abrevierile numelor punctelor cardinale

E (est), N (nord), V (vest), S (sud)

5. În simboluri științifice în chimie, fizică, matematică, muzică

H₂O (apă), H (hidrogen), O (oxigen), Ag (argint), CP (cal-putere), mf (mezzo-forte), pp (pianissimo)

6. După denumirile prescurtate ale unităților de măsură

cm (centimetru), gal (galon), m (metru), kg (kilogram), l (litru), ha (hectar), t (tonă), kW (kilowatt) etc.

7. După prenumele sau prenume și numele de familie ce încheie unele expresii stereotip de la sfârșitul scrisorilor sau alte corespondențe oficiale. (Semnătura celor ce expediază scrisoarea se plasează cu un rând mai jos.);

8. Unele abrevieri (împrumutate ca atare și care au dobândit statut de cuvinte) se scriu totdeauna fără punct: UNESCO, HIV, SIDA;

9. Între litere abrevierilor care conțin fragmente de cuvinte: TAROM pentru Transporturile Aeriene Române;

10. În interiorul anumitor sigle și acronime de circulație (ONU pentru Organizația Națiunilor Unite, UE pentru Uniunea Europeană, CFR pentru Căile Ferate Române)

11. Când data calendaristică se indică prin cifre sau litere: 20 aprilie 1993; 31 august 2000.

12. Când o propoziție are ca ultim cuvânt abrevierea etc.

Bibliografie

Vezi bibliografia generală