XIII. k sau c, ch, ck, q
XIII. k sau c, ch, ck, q?
Litera k, denumită ca, face parte din alfabetul limbii române de la constituirea acestuia, spre deosebire de q, w și y, integrate recent, deși, ca și ele, are întrebuințări limitate la neologisme de circulație internațională, la nume proprii, mai ales străine, și la derivate ale acestora; explicația stă în inventarul comparativ mai bogat al cuvintelor scrise cu k și mai ales în importanța unora dintre ele, în frunte cu elementul de compunere kilo- „o mie” din denumirea a numeroase unități de măsură. Cel puțin la cuvintele comune prezența literei k marchează statutul lor neologic, prevenind pe cititor asupra posibilității de lectură a cuvîntului respectiv după reguli ale altor limbi. Ea însăși apare în combinații specifice altor ortografii (ck, kh, kk) și poate fi asociată cu alte grafii specifice neologismelor neadaptate și numelor proprii străine: litere ca w și y (walkirie, yankeu, whisky) sau ü (volapük), litere duble (afrikaans, kibbutz, rickettsii), combinații de litere ca ae = [e] (baedeker), ch = [č] (kampuchian), sh = [ș] (shocking), sp = [șp] (glockenspiel), tch și tsch = [č] (ketchup, kitsch), tz = [ț] (kibbutz), litere simple cu valori neobișnuite, ca j = [ǧ] (joker) sau a = [e] (backhand).
După cum rezultă și din denumirea ei, litera k are valori comune cu litera c, redînd consoanele [k], în cele mai multe cazuri, și [ḱ] + e, i.
Există cuvinte omofone care se deosebesc între ele prin scrierea cu k (ck) sau c, respectiv ch. De exemplu, pack (termen din geologie și din sport) și pac interj. (și reg. „pachet, legătură”), rock (dans) și reg. roc „haină”, kil „kilogram” și chil „lichid fiziologic” (pentru ultimele vezi VI 7), elementele de compunere kali- „potasiu” (kaliemie, kalipatron) și cali- „frumos” (caligrafie, calistenie). Pentru variante cu k și q vezi XVII.
Scrierea cu k sau c, ch depinde, în general, de etimologie (k nu apare în cuvinte comune din fondul tradițional) și de gradul de adaptare a neologismelor.
1. Litera k se folosește în următoarele categorii de cuvinte:
a. În neologisme, de obicei cu circulație internațională: kabili, kainit, kaizer, kakemono, kaki, kala-azar, kalam, kalipatron, kaliu - și kaliemie -, kamikaze, kaon, karate, karibu, karling, karma, kava, kazah, kediv, kenotron, keramit, keta, ketchup, khmer, kibbutz, kidnapping, kieselgur, kil/kilo, kilt, kirghiz, kitsch, kiwi, know-how, koala, koine, kovar, krarupizare, kripton, kronprinz, kurd, kurumă, kyat; afrikaans, akkadian, algonkian, backhand, bașkir, breakfast, cockpit, dakotas, dirt-track, feedback, five o’clock, glockenspiel, hogback, joker, landsknecht, lekytos, lock-out, makemono, marketing, neck, overlock, pack, pick-up, play-back, quaker, rapakiwi, rickettsii - și rickettsioză -, rock, shaker, shocking, snack-bar, sprinkler, sticks, sulky, tomahawk, turkmen, volapük, walkie-talkie, walkirie, walkman, week-end, whisky, yankeu și în elementul de compunere kilo- (kilocalorie, kilociclu, kilogram - și compusele: kilogram-forță, kilogram-forță-metru, kilogrammetru -, kilohertz, kilojoule, kilolitru, kilometru - și derivatele: kilometra, kilometraj, kilometric -, kilotonă, kilovolt - și kilovoltamper -, kilowatt - și kilowatt-oră - etc.).
b. În derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume proprii: kampuchian, kantian - și kantianism, kantism -, kenyan, keuper, keynesism, kieserit, kievean, kimberlit, kimeridgian, koblenzian, kungurian; baedeker, berkeliu, bikini, dyke, franklin, irakian, lamarckism, macedonskian, newyorkez, parkinsonism, stokes, tokiot, wronskian, yorkian.
c. În abrevieri și simboluri internaționale: K (kaliu), oK (grad Kelvin), k.d. (cnocdaun), k.o. (cnocaut), Kr (kripton), Bk (berkeliu), O.K. ([o keĭ] „în regulă”) și seria abrevierilor legate de compusele cu kilo-: kc (kilociclu), kcal (kilocalorie), kg (kilogram), kgf (kilogram-forță), kgf.m (kilogram-forță-metru), kgf.m.s. (kilogram-forță-metru pe secundă), kgm (kilogrammetru), kHz (kilohertz), kJ (kilojoule), kl (kilolitru), km (kilometru), km/h (kilometru pe oră), kt (kilotonă), kV (kilovolt), kVA (kilovoltamper), kW (kilowatt), kWh (kilowatt-oră), MKS (sistemul metru-kilogram-secundă).
De remarcat neconcordanța dintre abrevierile internaționale k.d.,k.o. și scrierea cuvintelor de bază, conform normelor în vigoare din 1953, cnocdaun, cnocaut; din păcate, aceste grafii românizate redau pronunțări greșite ale termenilor englezești, deveniți internaționali, knock-down [nok-daṷn], knock-out [nok-aṷt].
d. În nume proprii străine:
- toponime: Kansas, Karachi, Karlovy-Vary, Kenya, Khartoum, Kilimanjaro, Koblenz, Bangkok, Mekong, Oklahoma, Pakistan, Tokio, York etc.;
Unele toponime străine au variante grafice cu k și cu q, de exemplu Irak/Iraq (vezi și XVII 1 e). Altele au variante grafice cu k și c: Karlowitz/ Carlowitz, Mecca/Mekka sau variante românizate sub diverse aspecte, între care și scrierea cu c pentru k: Copenhaga pentru København, Cracovia (de unde și cracoviac, cracovian, cracoviană) pentru Kraków.
- antroponime: Kant, Keats, Kipling, Király, Knudsen, Koch, Franklin, Lamarck, Parkinson, Rockefeller, Shakespeare, Stokes etc.
Unele antroponime străine scrise cu k în limba de origine sînt cunoscute în variante latinizate: Comenius pentru (Jan Amos) Komenský; (Nicolaus) Copernic/Copernicus pentru (Mikolaj) Kopernik.
e. În nume proprii românești:
- toponime, de origine turcă: Ada Kale sau provenite din antroponime: Mihail Kogălniceanu, Kogălniceni;
- nume de familie, unele de origine străină, altele prezentate ca atare, iar altele ca urmare a conservării literei k de pe vremea scrierii cu alfabetul chirilic; în toate conform dorinței purtătorului numelui respectiv: Kalinderu, Kernbach, (Nicolae) Kirculescu, (Dimitrie) Kiriac, Kirileanu, (Alexandru) Kirițescu, (Mihail) Kogălniceanu, Kreindler, (Nicolae) Kretzulescu, (Anatol) Baconsky, Bruckner, (Jacques) Byck, (Anton) Chladek, (Alexandru) Macedonski, Storck;
Unele nume au variante grafice cu k sau cu c cu referire la purtători diferiți: (Ion) Ghica, dar (Alexandru) Ghika sau cu referire la același purtător: Hurmuzaki/Hurmuzachi, (Samuel Micu-) Klein sau Clain. Altele au variante grafice cu k și cu q: (Emanoil) Kinezu/Quinezu (vezi și XVII 1 f).
- prenume: Take (Ionescu).
f. În cuvinte - mai ales nume proprii - transliterate din alfabetul chirilic rusesc sau bulgăresc: Kazan, Kiev, Kirov, Korolenko, Krasnoiarsk, Kremlin, Kursk, Baku, Dostoievski, Makarenko, Nekrasov, Smolensk; Kazanlîk/Kazanlăk, Pernik etc.
Fac excepție, scriindu-se cu c, denumirile compuse în care se identifică elemente existente și în română: Comintern, Comsomol, Ispolcom. De asemenea unele toponime transliterate cu k au o variantă românizată cu c: Moscova pentru Moskva.
2. Valorile fonetice ale literei k diferă după contextele fonetice în care apare.
a. Se scrie k și se pronunță consoana [k] în cele mai multe contexte:
- înaintea vocalelor a, o, u: kaliu, koine, kurd; dakotas;
- înaintea unei consoane: krarupizare, kripton, breakfast, franklin, landsknecht, sprinkler, turkmen;
- la sfîrșit de cuvînt: tomahawk, volapük.
b. Se scrie k și se pronunță [ḱ] înaintea vocalelor e (scrisă și ä) și i (scrisă și y): kediv, kenotron, Kästner, kilo-, kiwi, kyad, algonkian, berkeliu, lekytos, marketing, parkinsonism, tokiot etc.
Evident, dacă litera e are valoarea [ă], conform unor reguli străine, k precedent are valoarea [k]: joker [ǧokăr], shaker [șeĭkăr]. Uneori prezența unei litere care notează de obicei vocale poate induce în eroare, dacă se reproduce grafia din limba de origine: de exemplu, în dyke și stokes litera e nu are valoare fonetică, pronunțarea fiind [daĭk], respectiv [stoks].
c. Se scrie ck și se pronunță [ḱ] înainte de e, i și [k] în toate celelalte contexte (înainte de consoană și la sfîrșit de cuvînt):
[ḱ]: lamarckism, rickettsii, shocking;
[k]: backhand, cockpit, dirt-track, feedback, five o’clock, hogback, lock-out, neck, overlock, pack, pick-up, play-back, rock, snack-bar, sticks.
Tot [k] se pronunță ck înainte de e = [ă]: glockenspiel.
d. Se scrie kh și se pronunță [k] în khmer, Khartoum.
e. Se scrie kk și se pronunță [k] în akkadian.
f. Se scrie k fără valoare fonetică în know-how [năṷ-haṷ], Knight [naĭt], Knox [noks].
3. Uneori litera k este folosită, greșit, în cuvinte pentru care normele actuale recomandă altfel de scriere.
a. Nu se scrie k, ci c în cuvintele caiac, calif, calmuc, camgarn, cangur, caolin, caracul, carst - și carstic -, cart - și carting -, catamaran, catharsis, cola, colhoz, craflă, crah, culac, cumîs, folclor - și derivatele: folclorist, folcloristic -, quarc.
Substantivul comun caracul se scrie deci altfel decît toponimul Karakul, din care provine.
b. Nu se scrie k, ci ch în cuvintele chefir, chelner, chicinetă, chiflă, chilă, chimonou, chioșc, fachir, nanchin, parching, pechinez, peching, scheci, scheting, schi, schif, schip, smoching, spicher - și spicheriță - și în elementele de compunere cherato- (cheratogen, cheratoplastie etc.), chimo- (chimograf, chimogramă), chin-, chineto- și -chinezie (chinestezie, chinetoterapie, dischinezie etc.).
Substantivele comune nanchin și peching, pechinez se scriu deci altfel decît toponimele din care provin: Nankin/Nanjing, respectiv Pekin/Beijing. Grafia românizată parching este sprijinită de membrii mai vechi ai familiei acestui cuvînt: parc (de vehicule), parca, parcaj, parcare. Variantele grafice kek și kake în loc de chec sînt hipercorecte în privința inițialei (cf. engl. cake).
c. Nu se scrie ck, ci c în biftec, blochaus, cocteil (nu cocktail), doc.
d. Nu se scrie ck, ci ch în docher, nichel.
e. Nu se recomandă scrierea cu k în prenume românești. Se scrie deci c în Cati sau Costi și ch în Chira, Chiril, Chiriachița, Chița, Chivu și în diminutivele în -ache (Costache, Tache etc.).
Variantele grafice cu k ale unor asemenea prenume - ca, de altfel, și ale numelor de familie românești, de tipul Ursaky - sînt o dovadă de snobism.
4. Scrierea cu litera k în loc de c poate fi folosită cu valoare stilistică pentru a sugera statutul străin al unor cuvinte și al noțiunilor desemnate: german (diktat), respectiv rusesc (kulturnik, nomenklatură).
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
- Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â
- Dan Alexe - Despre legăturile românei cu albaneza
- Dan Ungureanu - Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.
Diverse
- Calcuri greșite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greșite
- Forme greșite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corectă
- Niciun sau nici un?
- Scara numerică
- Termeni de propagandă
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
- 3. Scrierea cu literă mică sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locuțiunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
- 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
- 6. Câteva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziană e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucașe
- accentul I
- accentul II
- adaptare și adoptare
- au mai pățit-o și alții
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casă, acasă, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divorț, trivial și carrefour sau despre 2, 3 și 4
- duminică
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- făcliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfecțiunii
- hiperurbanism
- joi
- la poștă
- latina gintă e regină
- libertatea înseamnă iertare
- lună și luni
- management
- marți, marțieni, mărțișor...
- mass-media
- miercuri, marfă, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o întâmplare lingvistică
- o polemică
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetică sau ortografie etimologică
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeală
- Pastila de limbă
- pești
- pișcot și servus
- plagiat
- potică
- privighetoare, veioză, Revelion
- provocare
- rovinietă
- rută, derută, rutină
- sâmbătă
- slavonisme
- sunătoare
- șapte, săptămână, hebdomadar
- turcisme
- ține de tenis
- vineri
- Volvo — o mașină revoluționară
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografică din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dicționar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou în DOOM2
Încercări de îndreptare
Îndreptarul ortografic, ediția a V-a : Punctuația
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul întrebării
- 04. Semnul exclamării
- 05. Virgula
- 06. Punctul și virgula
- 07. Două puncte
- 08. Semnele citării (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog și de pauză
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefață
- Bibliografie și abrevieri
- I. e sau ea?
- II. ă sau e?
- III. ă sau î?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau î?
- V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fără h?
- VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fără i final?
- XII. î sau â?
- XIV. Cu sau fără -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau ș?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitată
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvînt sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fără cratimă?
- XXVII. Majusculă sau minusculă?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd
Misterele cuvintelor
Monitorizarea presei
Punctuație
Rodica Zafiu
- Beizadea
- Care și pe care
- Cocalar
- Decât o negație
- Din și dintre
- Îmi cer scuze...
- Plus că...
- Șotron
- Vroiam...