XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k?

Litera q, denumită kü/chiu [ḱu], are cel mai mic randament funcțional dintre toate unitățile alfabetului românesc, fiind folosită în cuvinte puțin numeroase și puțin importante, cu răspîndire și frecvență mică.

Denumirea acestei litere sugerează existența unor valori comune cu literele c, k.

A fost admisă relativ recent (1982) în alfabetul limbii române, deși era utilizată mai de mult - și chiar într-o măsură mai largă decît astăzi - în scrierea românească; avea însă statutul de literă străină (ca ä, y sau w).

Întrebuințarea literei q este limitată la neologisme „stridente” și formule integral străine, la abrevieri și simboluri cu caracter internațional, la nume proprii străine și derivate ale acestora, fiind excepțională în cîteva nume proprii românești. Prezența literei q este o marcă a statutului neologic sau străin al unui cuvînt/nume propriu; cuvintele care o conțin pot prezenta și alte particularități străine în ce privește scrierea și pronunțarea, de exemplu litere duble (quattrocento, quidditate), combinații de litere de tipul ch= [č] (quebracho, quechua) și tz = [ț] (quetzal), valori fonetice neobișnuite ale unor litere, ca a = [eĭ] și e = [ă] (quaker [kŭeĭkăr]).

1. Litera q se folosește în următoarele categorii de cuvinte:

a. Neologisme neadaptate, de obicei cu caracter internațional: quadrivium, quaker - și quakerism -, quarc, quasag, quasar, quattrocento - și quattrocentist -, quebracho, quechua, quetzal, quick (quick-cola și citro-quick), quidditate, quiproquo, quipu; acqua Tofana, equus, exequatur, filioque, maquis și maquisard, sequoia, statu-quo.

b. Formule integral străine (latinești): ad quem, a quo, sine qua non.

c. Derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume proprii străine: quisling, blanquism, jacquerie.

d. Abrevieri și simboluri internaționale: q (chintal), q. p. (lat. quantum placet), q. s. (lat. quantum sufficit), QSG (quasag), QSR (quasar).

Dintre acestea simbolul internațional q nu corespunde cu scrierea românească actuală a cuvîntului reprezentat (chintal). QSG și QSR sînt sigle ale unor îmbinări terminologice englezești: qua(si) s(tellar) g(alaxy), respectiv quas(i stell)ar (radio source), din care s-au format quasag și quasar.

e. Nume proprii străine:

- toponime: Qatar, Quebec/Québec, Queensland, Quezon City, Qingdao, Quito, Arequipa, Guadalquivir, Masqat, Roquefort etc.;

Unele toponime străine au variante grafice cu q și cu k: Qairwan/ Kairouan, El Ladhiqiya/Latakia, Irak/Iraq (derivatul e însă numai irakian).

- antroponime: Quasimodo, Queneau, (Don) Quijote, Quinet, Quintilian/Quintilianus, Quisling, Braque, Daquin, Jacquard, Márquez, Roques, Siqueiros, Velásquez etc.

f. Nume proprii românești, exclusiv antroponime:

- prenume de origine străină: Quintus, Jacques;

- nume de familie: (Emanoil) Quinezu, (Nicolae) Quintescu, (Constantin) Jiquidi.

Numele lui Emanoil Quinezu apare scris și în varianta Kinezu; el este identic cu Chinezu < chinez, variantă regională a lui cneaz.

2. În marea majoritate a aparițiilor - în orice caz, în toate cuvintele comune - litera q este urmată de u, cu sau fără valoare fonetică. Neînsoțită de u este numai în unele nume proprii străine: Qatar, Qiqihar, Iraq, Masqat.

Secvența grafică qu apare numai urmată de o literă care notează vocale; ea se poate întîlni în următoarele poziții:

- la început de cuvînt: quadrivium, quasar etc.;

- între vocale: maquisard, sequoia, statu-quo etc.;

- rar, între o consoană și o vocală: blanquism; o combinație specifică este cq, în care litera c este lipsită de valoare proprie.

Valorile fonetice ale secvenței grafice qu sînt următoarele:

a. [kŭ] în quaker, quarc, quasar, quattrocento, acqua Tofana;

b. [kv] în quadrivium, quiproquo, equus, exequatur, filioque, sequoia, statu-quo și în formulele latinești de sub 1 b;

c. [ḱ] în quebracho, quechua, quipu, blanquism, jacquerie, maquis și maquisard, Quinezu, Quintescu, Jiquidi;

Pentru cuvîntul quisling sînt admise două feluri de pronunțare a lui qu: [kv], ca în norvegiană, și [ḱ], ca în franceză, deci [kvisling] și [kisling].

În nume proprii străine q(u) poate avea și alte valori, de exemplu [ț] în nume chinezești: Qingdao [țindaŭ], Qiqihar [țițihar].

Pentru pronunțarea corectă a cuvintelor/numelor proprii scrise cu q este necesară cunoașterea etimologiei/apartenenței lor sau consultarea lucrărilor cu indicații ortoepice.

3. Uneori litera q este folosită în cuvinte pentru care normele actuale recomandă altfel de scriere, dovadă a adaptării neologismelor respective.

a. Nu se scrie qu, ci c, în cuvintele cadril, cadrilaj, cadrilat, cartier, ecuator, ecuație, jacard, licoare, recuzită „totalitatea obiectelor care servesc la montarea unui spectacol” - și recuzitor, recuzitoare -, ubicuitate, ventriloc.

b. Nu se scrie qu, ci ch, înainte de e, i în cuvintele achiesa, achita, achiziție, chestor, chinină, chintal, chintesență, chitanță, conchistador, donchihotism, echer, echilibra, echitabil, echitate, echitație, inchietudine, jachetă, inchizitor și inchiziție, lichefia, lichid - și lichida -, lichior, percheziție, rechizite „totalitatea materialelor necesare pentru scris”, rechizitoriu, rechiziție, sechestru și în elementul de compunere echi- (echidistant, echilateral, echivalent etc.).

Prin hipercorectitudine apar variante grafice cu q și pentru manichiură și derivatele sale.

c. Nu se scrie qu, ci cu în cuvintele acuarelă, cuaga, cuantă - și cuantic, cuantifica, cuantor -, cuantum, cuarț - și cuarțit, cuarțos -, cuaternar.

d. Nu se scrie qu, ci cv în cuvintele acvaforte, acvamarin, acvanaut, acvaplan, acvariu, acvatic, acvatintă, acvatipie, acvatubular, acvifer, acvilă - și acvilidă, acvilin, acvilon -, adecvat, colocviu - și colocvial -, consecvent, cvadragenar, cvadrant, cvadrat - și cvadratură -, cvadricolor, cvadrienal, cvadrică, cvadrigă, cvadrigemeni, cvadrilateral, cvadrilion, cvadripartit, cvadripetal, cvadriremă, cvadruman, cvadruplu- și cvadrupla, cvadrupli -, cvartal, cvartir, cver, cvintadecimă, cvintet, cvintilion, cvintolet, cvintuplu - și cvintupli -, cvorum, ecvestru, ecvidee, ecvin, ecvisetacee, elocvent, frecvent, locvace, relicvă - și relicvariu -, recviem, secvență, ubicvist și în elementul de compunere cvasi- (cvasitotalitate, cvasiunanim etc.).

e. Pentru cîteva cuvinte sînt admise în normă cîte două variante: chietism/cvietism, cuartet/cvartet, cvadrimotor/cuadrimotor, cvartadecimă/cuartadecimă.

De remarcat și tratamentul diferit al unor cuvinte cu bază comună; de exemplu: acuarelă - și acuarelist -, dar acqua Tofana și acvaforte, acvamarin, acvanaut, acvariu, acvatic, acvatintă, acvatipie, acvatubular, acvifer; cvartir, dar încartirui; echitație, dar ecvestru și equus; ubicuitate, dar ubicvist. Cf. și donchihotism față de Don Quijote.

Alteori variantele sînt specializate pe sensuri sau/și pe domenii: chintă în sport (poziție la scrimă), dar cvintă în muzică; cuartă în sport și în telecomunicații, dar cvartă în alte domenii tehnice și cvartă/cuartă în muzică; lichior, dar licoare; rechizite (de scris), dar recuzită (în teatru și cinematografie).

4. Nu este permisă succesiunea qv. Grupul de consoane [kv] se scrie sau cv, sau qu.