XX. w sau v, u?
XX. w sau v, u?
Recent admisă în alfabetul limbii române, litera w era folosită și înainte de 1982 în scrierea românească, dar avea statutul unei litere străine (ca ä, ć etc.).
Din denumirea pe care o are această literă, „dublu v”, rezultă că este un fel de v. Într-adevăr, notarea consoanei [v] este principala valoare a literei w, dar nu unica, întrucît - spre deosebire de litera v - ea mai poate nota și semiconsoana [ŭ].
Întrebuințarea literei w este limitată la neologisme neadaptate, de obicei cu caracter internațional, la nume proprii străine sau cu rezonanță străină și la derivate ale acestora. Prezența literei w este un semnal diagnostic pentru statutul de neologism sau de nume străin al unui cuvînt/nume propriu și previne pe cititori asupra posibilității de lectură a cuvîntului respectiv - nu numai în privința acestei litere - după reguli ale altor limbi; de altfel, apariția lui w este însoțită adesea de alte grafii specifice acelorași categorii de cuvinte: literele k, x, y (de exemplu, whisky) și chiar litere străine ca ü (würmian), litere duble (maxwell, watt, week-end, woofer, willemit), combinații de litere de tipul ch = [č] (chewing-gum, chow-chow), sh și sch = [ș] (show, Schwyz) sau tz = [ț] (wurtzit).
1. Categoriile de cuvinte în care se poate folosi litera w sînt următoarele:
a. Neologisme neadaptate, preponderent de origine engleză și germană, dar, de obicei, cu circulație internațională: wagon-lit, walkie-talkie, walkirie, warant, warcops, water-balast, waterpolo, week-end, western, whig, whisky, white-spirit, widia, wigwam, won, woofer, wulfenit; boogie-woogie, bowling, chewing-gum, chow-chow, deadweight, hardware, kiwi, know-how, ludlow, rapakiwi, show, software, stewardesă, swahili, swazi, swing, tweed, twist.
b. Derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume proprii: wagnerian, walon, watt - și wattmetru, wattoră, wattormetru, wattsecundă, hectowatt, kilowatt, kilowatt-oră, megawatt -, weber - și webermetru -, werfenian, westfalian, willemit, willy-willy, witherit, wolfram - și wolframat, wolframic, wolframit -, wronskian, würm - și würmian -, wurtzit; brownian, browning, lawrențiu, ludwigit, maxwell, newton, newyorkez.
c. Abrevieri și simboluri: W (watt și wolfram), Wb (weber), Wh (wattoră), WC (closet), hW (hectowatt), kW (kilowatt), kWh (kilowatt-oră), Lw (lawrențiu), MW (megawatt), tdw (tonă deadweight).
d. Nume proprii străine:
- toponime: Wales, Wall Street, Waterloo, Weimar, Westminster, Winnipeg, Wroclaw, Georgetown, Malawi, New York, Ottawa, Zimbabwe etc.;
- antroponime: Wagner, Wassermann, Watt, Watteau, Weber, Wordsworth, Wundt, Wurtz, Brown, Browning, Lawrence, Ludwig, Maxwell, Mickiewicz, Newton, Zweig etc.
e. Nume proprii de familie românești, de origine străină, scrise astfel după dorința purtătorului: Warodin, Wizanti, Stoilow.
Uneori același nume este scris atît cu v, cît și cu w, cu referire la persoane diferite: Vizanti și Wizanti, Stoilov și Stoilow.
2. Valorile fonetice ale literei w diferă în primul rînd după originea cuvîntului în care se găsește; rareori există și contexte fonetice specializate.
a. Se scrie w și se pronunță consoana [v] în cuvinte de origine germană, franceză, poloneză (în linii mari, de altă origine decît engleza, dar și în cuvinte de această origine pătrunse prin alte limbi).
Cu această valoare w poate apărea:
- la început de cuvînt + vocală: Wagner și wagnerian, walkirie, warant, Weber și weber, widia, Wolfram și wolfram, Wurtz și wurtzit;
- la început de cuvînt + r: wronskian, Wroclaw;
- la început de silabă, între vocale: kilowatt, kiwi, Mickiewicz;
- între o consoană și o vocală: Ludwig și ludwigit, Schwyz;
- la sfîrșit de cuvînt după vocală: ludlow; Stoilow.
b. Se scrie w și se pronunță semiconsoana [ŭ] în cuvinte de origine engleză sau transmise prin engleză. Cu această valoare w poate apărea:
- la început de cuvînt + vocală: walkie-talkie, walkman, warcops, week-end, western, willy-willy, woofer;
- la început de cuvînt + h (cu sau fără valoare fonetică) + vocală: whig, whisky, white-spirit;
- între o consoană și o vocală: hardware, maxwell, software, swing, twist, wigwam;
- la sfîrșit de silabă după vocală și + consoană: bowling, brownian, browning;
- la sfîrșit de cuvînt după vocală: chow-chow, know-how.
c. Se scrie ew și se pronunță diftongul [ĭu] în cuvinte de origine engleză. Secvența ew cu această valoare se întîlnește după consoană: chewing-gum, newton, New York și newyorkez, stewardesă.
d. Se scrie aw și se pronunță vocala [o] în cuvinte de origine engleză. Secvența aw cu această valoare se întîlnește după consoană: Lawrence și lawrențiu.
e. În numele proprii străine w poate avea și alte valori, de exemplu [f] în nume poloneze: în secvența -wski (Paderewski) sau final (Wroclaw).
Dat fiind că cele mai multe contexte sînt comune cel puțin principalelor două valori ale literei w și că ea apare de obicei în cuvinte care pun și alte probleme ale raportului dintre scriere și pronunțare, pentru pronunțarea corectă a cuvintelor scrise cu w trebuie să se cunoască etimologia lor sau să se consulte lucrări normative cu indicații de pronunțare.
Cine știe că (Antoine) Watteau a fost un pictor francez pronunță acest nume, corect, cu v (nu cu [ŭ], cum pronunță unii din hipercorectitudine!). Situațiile sînt complicate uneori: warant își are originea în limba engleză, unde se pronunță cu [ŭ], dar în română a intrat din franceză, cu pronunțarea [v]; (James) Watt a fost un inventator englez, al cărui nume se pronunță [ŭot], dar substantivul comun watt provenit din numele său a fost împrumutat în limba noastră din franceză sau/și din germană, cu pronunțarea [v]. Probleme speciale pune toponimul Waterloo, localitate istorică din partea de limbă flamandă a Belgiei, care în limba de origine se pronunță cu [ŭ]: [ŭátărlo]. Există și situații în care, pentru toponime străine și derivatele lor, se admit variante de pronunțare a literei w: Kuwait/Kuweit [kuŭeĭt] / [kŭveĭt] și kuwaitian/ kuweitian (tot cu [ŭ] și [v]).
3. Uneori litera w este folosită în cuvinte pentru care normele actuale recomandă altfel de scriere.
a. Cel mai adesea adaptarea neologismelor cu w a dus la înlocuirea lui w cu v. Se scriu, astfel, cu v, nu cu w, cuvintele vafă, vagon, valț, vatir, vatman, vecsel, vermut, viking, vindiac, viplă, vist, clovn, svastică, sveter, șvab, șvarț, șvaițer. Toponimul austriac Wien are forma adaptată Viena (cu derivatul vienez), iar polonezul Wista forma Vistula.
Există dublete parțiale care se deosebesc (și) prin scrierea cu v sau w: vagon, dar wagon-lit; cf. și șvaițer față de Schwyz.
Prin hipercorectitudine se scrie uneori greșit w în loc de v în cuvinte ca volei sau volt, care nu au w nici în limbile de origine.
Nu se recomandă scrierea cu w în prenumele românești. Se scrie deci Vali, Valter, Vanda etc.
Variantele grafice cu w ale unor asemenea prenume - ca, de altfel, și ale numelor de familie românești - sînt o dovadă de snobism.
Nu este corectă folosirea literei w în scrierea cu litere latine a numelor proprii bulgărești sau rusești. Se scrie deci Dimitrov, Dunaevski, Ostrovski, Suvorov, Volga.
b. Nu se scrie w, ci u la sfîrșitul cuvintelor bovindou, interviu.
Primul cuvînt ilustrează ambele moduri de înlocuire a lui w în neologismele adaptate: engl. bow-window > bovindou; la al doilea cele două soluții rezultă din compararea substantivului cu verbul din aceeași familie: interviu, dar intervieva.
Numele statului african Rwanda are o variantă cu u în loc de w: Ruanda, admisă și la derivatul rwandez/ruandez.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
- Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â
- Dan Alexe - Despre legăturile românei cu albaneza
- Dan Ungureanu - Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.
Diverse
- Calcuri greșite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greșite
- Forme greșite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corectă
- Niciun sau nici un?
- Scara numerică
- Termeni de propagandă
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
- 3. Scrierea cu literă mică sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locuțiunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
- 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
- 6. Câteva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziană e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucașe
- accentul I
- accentul II
- adaptare și adoptare
- au mai pățit-o și alții
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casă, acasă, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divorț, trivial și carrefour sau despre 2, 3 și 4
- duminică
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- făcliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfecțiunii
- hiperurbanism
- joi
- la poștă
- latina gintă e regină
- libertatea înseamnă iertare
- lună și luni
- management
- marți, marțieni, mărțișor...
- mass-media
- miercuri, marfă, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o întâmplare lingvistică
- o polemică
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetică sau ortografie etimologică
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeală
- Pastila de limbă
- pești
- pișcot și servus
- plagiat
- potică
- privighetoare, veioză, Revelion
- provocare
- rovinietă
- rută, derută, rutină
- sâmbătă
- slavonisme
- sunătoare
- șapte, săptămână, hebdomadar
- turcisme
- ține de tenis
- vineri
- Volvo — o mașină revoluționară
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografică din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dicționar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou în DOOM2
Încercări de îndreptare
Îndreptarul ortografic, ediția a V-a : Punctuația
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul întrebării
- 04. Semnul exclamării
- 05. Virgula
- 06. Punctul și virgula
- 07. Două puncte
- 08. Semnele citării (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog și de pauză
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefață
- Bibliografie și abrevieri
- I. e sau ea?
- II. ă sau e?
- III. ă sau î?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau î?
- V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fără h?
- VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fără i final?
- XII. î sau â?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fără -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau ș?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitată
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvînt sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fără cratimă?
- XXVII. Majusculă sau minusculă?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd
Misterele cuvintelor
Monitorizarea presei
Punctuație
Rodica Zafiu
- Beizadea
- Care și pe care
- Cocalar
- Decât o negație
- Din și dintre
- Îmi cer scuze...
- Plus că...
- Șotron
- Vroiam...