XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitată

Scrierea unor litere în vecinătate imediată este uneori total nepermisă, iar alteori limitată fie la anumite cuvinte sau categorii de cuvinte, fie la anumite poziții în cuvînt.

Unele succesiuni grafice nepermise corespund unor succesiuni fonetice imposibile în limba literară, cel puțin. În această categorie intră, de exemplu, succesiuni ca iă (atît cu valoarea [iă], cît și cu valoarea [ĭă]) sau zp și pz.

Alte succesiuni grafice nepermise corespund unor succesiuni fonetice posibile. Așa sînt, pe de o parte, succesiuni grafice nepermise din considerente de simplificare și de analogie sau consecvență în cadrul sistemului ortografic, ca iea = [iĭa], și, pe de altă parte, succesiunile grafice inacceptabile din considerente etimologice, ca wă (fie cu valoarea [vă], fie cu valoarea [ŭă]) sau ghy (=[ǵi]).

Opuse acestora din urmă sînt succesiunile grafice permise - în anumite limite - care corespund unor succesiuni imposibile din punct de vedere fonetic dacă se acordă literelor în cauză valorile lor curente. În această situație sînt numeroase succesiuni grafice care aparent notează grupuri constituite dintr-o consoană sonoră urmată de una surdă (bc, bf, bp, bs, bt, bț) sau dintr-o consoană surdă urmată de una sonoră (cd, cv; sb, sd, sg, sj, sv), deși în realitate pe plan fonetic se produc asimilări, de obicei sub influența celei de a doua consoane, așa încît una dintre cele două litere ale grupului are altă valoare decît cea obișnuită: de exemplu, b are valoarea [p] în grupuri de tipul bc (abces, obcină, subcarpatic, subchiriaș etc.), bt (dedesubt, obtuz, subtil), bț (abține, subțire).

l. Succesiunile grafice total nepermise sînt de diverse feluri.

a. Unele notează sunete incompatibile din punct de vedere fonetic:

- iă: Nu se scrie, de exemplu, nici liniă (perf. s. 3 sg.) sau liniăm (ind. prez. 1 sg.) în flexiunea verbului a linia, nici tăiă sau tăiăm în flexiunea verbului a tăia, ci numai -ie, -iem.

- iea monosilabic: Nu se scrie nici întemeiează sau trăiească, nici îndoieală sau vasluiean, întrucît în pronunțare există o singură semiconsoană [ĭ], deci diftongul [ĭa], scris ia. Vezi și X.

- Litere care notează anumite consoane sonore + consoane surde, anume grupurile dc, df, dp, dș; jc, jf, jp, jt și zc, zf, zp, zt. Nu se scrie deci lodcă, podcap, podcoavă, vodcă, ci lotcă, potcap, potcoavă, votcă.

- Litere care notează anumite consoane surde + unele consoane sonore, anume grupurile cb; fb, fz; pd, pg, pv, pz; șb, șd, șg. Nu se scrie deci vrașbă - și învrășbi -, așișderea, odășdii, șgheab - și înșgheba -, poșghiță, ci vrajbă, învrăjbi, așijderea, odăjdii, jgheab, înjgheba, pojghiță.

Succesiunile grafice fd, fg, sv, șv și tb, td, tj, tv sînt însă parțial permise, deși pronunțarea lor este mai curînd [vd], [vg], respectiv [zv], [jv], [db] etc.: vezi e și 2.

Succesiunea grafică tz este permisă numai cu valoarea excepțională [ț], în neologisme neadaptate, nume proprii și derivate ale acestora, de exemplu hertz, wurtzit; altminteri se scrie, de exemplu, podzol, nu potzol.

- Litere care notează consoane nesonante + x. Interesează în mod special caracterul inacceptabil al secvențelor grafice cx, hx și gx; vezi și XXI.

b. Altele conțin litere între care există o incompatibilitate etimologică. În general, literele k, q, w, y, specifice elementelor străine recente din vocabular, nu se asociază cu litere specific românești, ca ă, î, ș, ț sau grupul gh; cuvintele scrise cu k, q, w, y pot conține literele ă, î, ș, ț în afixe (de exemplu, kenyană, wolframică, yoghistă; kilometrînd) și în alternanțe ale temei (de exemplu, wați), dar nu în succesiune directă cu cele dintîi. Nu sînt acceptabile deci succesiunile:

- kă, kî, kț și ăk, îk, țk;

Pentru kș și șk vezi 2.

- q(u)ă, q(u)î și ăq(u), îq(u), șq(u), țq(u);

- wă, wî, wș, wț și ăw, îw, șw, țw;

- yș, yț și ăy, îy, șy, țy; chy, ghy.

c. Unele succesiuni grafice pentru care există corespondente fonetice sînt nepermise de convenția sistemului ortografic. Așa sînt succesiunile:

- cs sau ks + consoană: Pentru o asemenea secvență s-a stabilit notația unică prin x a grupului [ks]: text și context, subtext (nu tecst sau tekst).

- iea bisilabic: Pentru pronunțarea ĭa [iĭa] se consideră suficientă notația ia, ca și ie pentru [iĭe]; nu se scrie deci nici bucuriea, familiea, nici liniează, priească, nici fiească, sfieală. Vezi X.

d. Alte succesiuni grafice pentru care de asemenea există, la unii vorbitori, corespondente fonetice sînt nepermise din motive etimologice sau/și morfologice: e cazul succesiunii șce, variantă incorectă a lui sce (scenă, sceptru; basce, fresce).

Succesiunea șce este corectă în nume proprii străine: de exemplu, N. Saltîkov-Șcedrin.

e. Unele succesiuni grafice sînt total nepermise numai în anumite contexte. Astfel, succesiunile grafice sb, sd, sg, sj, sv, corecte în unele situații (vezi 2), sînt incorecte în cuvintele formate cu prefixele des-/ dez-, iz-/is- și răz-/răs-. Se scrie corect asbest, dar numai dezbina, dezbrobodi, izbuc, răzbuna etc.; la fel, jurisdicție, dar dezdoi, izdat, răzda; sgraffito, dar dezgropa, răzgîndi; sveter, dar răzvrăti. Vezi și XIX.

2. Limitarea unor succesiuni grafice la anumite cuvinte sau categorii de cuvinte ține seama de trei criterii: unul istoric (distincția între cuvinte tradiționale și neologisme), altul funcțional (distincția între cuvinte comune și nume proprii, cu care se grupează și derivatele acestora) și celălalt de structură (distincția între cuvinte simple și cuvinte analizabile: derivate/forme flexionare cu afixe sau cuvinte compuse).

a. Sînt limitate la neologisme următoarele secvențe grafice:

ee: agreez, alee, idee, melopee etc. (nu și femee sau întemeez). Vezi și III.

oe: aloe, canoe (nu și voe, voesc). Vezi și IV.

Unele litere care notează consoane sonore + consoane surde: bc, bh, bs. Se scrie corect abces, abhora, absent, absidă, absint, absolvi, absorbi, abstract, observa, subsecvent, subscrie.

Pentru bf și bp vezi c. Uneori este vorba numai de o preferință pentru neologisme. De exemplu, succesiunile grafice bt, bț se întîlnesc în mai multe neologisme (obtuz, subteran, subterfugiu, subtil, abțibild, abține, obține, resorbție), dar și în cuvinte tradiționale (dedesubt, subțire).

Unele litere care notează consoane surde + consoane sonore: cd, cv, cz; sb, sd, sg, sj, sv; șv. Se scrie anecdotă, dar migdală; eczemă - și eczematos -, dar bogză. Se face deosebire între gv < gu (lingvistică, sangvin) și cv < qu (delincvent, nu delingvent). În cuvintele tradiționale se scrie z: zbate, zbor, zdup, zgardă, zvon, dar în neologisme (și) s: aisberg, transborda; jurisdicție și transdanubian; sgraffito și transgresa; disjunct; svastică, sveter, glasvand și transvaza. Se scrie șv, nu jv, în șvab - și șvăbesc, șvăbește, șvăboaică -, șvaițer, șvarț, șved - și șvezesc -, șvemer.

b. Sînt limitate la nume proprii sau/și la derivate ale acestora succesiuni ca: rx: marxism, marxist.

c. Sînt limitate la cuvinte analizabile, în speță la întîlnirea între finala unui prim constituent (prefix, element de compunere, rădăcină/temă) și inițiala celui următor (sufix lexical, element de compunere, rădăcină) următoarele secvențe:

iia: diiamb. Vezi și VIII.

iî: nemaiîntîlnit;

xs: exsicator, exstrofie, exsudat. Vezi și XXI.

Unele litere care notează consoane sonore + consoane surde: bf (în subfebril, subfilială), bp (în subpămîntean, subpolar, subprefect etc.), gș (în tîrgșor), zc (în ovăzcior).

Mai multe litere care notează consoane surde + consoane sonore: cg (în caicgiu), td (în portdrapel, postdata), tg (în botgros), tj (în portjartier), sz (în deszăpezi și deszăvorî).

Numeroase secvențe constituite din litere care notează consoane de același fel din punctul de vedere al absenței/ prezenței sonorității: bg (în subgrindă, subgrup), bv (obversiune, subvenție etc.), dv (adverb, advers etc.), sș (răsștiut), (r sau s)tc (portcuțit, postcalcul), stf (postfață), (r)th (porthartă), (r)tp (portperie), stp (postpalatal, postpune), (r sau s)ts (portsabie, postscenium, postsincronizare), (s)tș (postșcolar), (r)tț (portțigaret) etc.

Secvențe constituite din litere care notează consoane sonore + consoane sonante: bm (submarin, submina), bn (abnegație, grabnic, obnubila, subnutri etc.), dm (admira, admite), dn (adnota).

Secvențe de mai mult de trei litere care notează consoane: de exemplu, nscr (înscripție, înscrie), nzdr (înzdrăveni), ptspr (optsprezece), rstn (vîrstnic).

Uneori este vorba numai de o preferință pentru cuvinte analizabile. De exemplu, succesiunea grafică tv, excepțională în cuvinte simple (tverdu, molitvă), apare în cîteva compuse și derivate prefixale actuale (patvagon, portvizit; postverbal).

d. Este limitată la forme flexionare cu anumite structuri, mai exact la întîlnirea între finala rădăcinii/temei și desinență sau sufixul gramatical, secvența eă: agreăm, creăm, creări etc.

e. Unele cuvinte cumulează statutul de neologisme și pe acela de cuvinte analizabile sau măcar semianalizabile (derivate sau compuse): de exemplu, absolvi, disjunct, subteran, transdanubian; altele cumulează statutul de neologisme și pe acela de forme flexionare analizabile: de exemplu, agreez.

f. Unele secvențe grafice cu sferă limitată de acceptabilitate se întîlnesc atît în neologisme, cît și în cuvinte tradiționale analizabile: de exemplu, fg (afgan și pilafgiu); altele atît în neologisme, cît și în nume proprii și derivate ale acestora: de exemplu, sd în jurisdicție și Hasdeu, hasdeian sau tz = [ț] în kibbutz și (Nicolae) Kretzulescu, hertz, wurtzit, iar altele atît în cuvinte analizabile, cît și în forme analizabile: de exemplu, eî (neînsemnat, reîncepe; agreînd, creînd).

Secvența grafică sd are valori fonetice diferite în neologismul jurisdicție ([sd]) și în numele propriu românesc Hasdeu (și derivatul său), în care reprezintă secvența șd [jd]; cf. variantele de scriere și de pronunțare întîlnite pentru acest nume.

3. Limitarea pozițională a unor secvențe grafice este uneori exclusivă (o singură poziție permisă), alteori extinsă la două poziții.

a. Sînt limitate la poziția inițială și medială secvențele grafice:

oo: oogeneză, coopta etc.;

Zoo s.n. este o excepție explicabilă.

qu: quarc, maquis etc.;

Secvențele alcătuite din litere care notează consoane nesonante + consoanele sonante l, r; de exemplu:

bl: blană, oblon etc.;

br: brînză, abraziv etc.

b. Sînt limitate la poziția medială și finală secvențe grafice ca:

ee: agreez, alee și aleea, coreean etc.;

ii: antiimperialist, băieții, fii și fiind etc.;

oe: canoe și canoea;

În poziție inițială oe apare cu valori din alte limbi: [e] sau [ö].

ue: asidue, evaluez etc.;

uu: continuu, vacuum etc.;

bd: răbda și rabd etc.;

bt: dedesubt și dedesubtul, subtil etc.;

secvențe alcătuite din litere care notează consoane sonante + consoane nesonante; de exemplu:

lb: albie, alb etc.;

mb: tumbă, romb etc.;

nx: anxios, linx etc.;

rc: morcov și porc etc.

c. Sînt limitate la poziția medială următoarele secvențe grafice, pe lîngă cele de sub 2 b, d, f:

bc: abces, obcină, subcarpatic etc.;

bj: abject, subjuga;

bs: absent, observa, subsemnat etc.;

bș: obște, subșef;

bț: abțibild, abține, resorbție, subțire etc.;

bw: zimbabwean;

rl: mierlă, urla etc.;

rx: marxist;

șci: coșciug, ușcioară;

țc: coțcar, lețcaie (variantă a lui lăscaie).