auspiciu, auspicii
În românește cuvântul auspiciu se utilizează mai frecvent la plural și înseamnă, după cum ne asigură dicționarele: „în împrejurări favorabile”, „sub protecția (unei instituții puternice, prestigioase)”; iată două exemple culese la întâmplare dintr-un ziar local: „… cartea apare sub auspiciile Primăriei” sau: „Rusia vrea un dialog în Ucraina sub auspiciile OSCE”. Cuvântul are la origine latinescul auspicium. Suferind câteva modificări fonetice, acesta a ajuns, mai întâi în franceză, în forma auspice, de unde a fost preluat de română. Analizând alcătuirea internă a cuvântului latinesc, constatăm că acesta este un compus, format din avis „pasăre” și verbul specere „a observa cu atenție, a examina”, ceea ce, etimologic, ar însemna „studierea zborului păsăresc”. Amănuntul este important pentru înțelegerea mentalității antice; breasla prezicătorilor, aflată la mare cinste în Imperiul Roman, își formula premonițiile ghidându-se după felul cum zboară păsările: mai sus, mai jos, spre răsărit sau spre apus, singuratice sau în stoluri compacte sau rarefiate alcătuind forme aerodinamice variate de diferite dimensiuni. În mentalitatea romană așadar acuratețea prevestirilor era consecința directă a științei de a examina „profesionist" zborul păsărilor. Poporul se aștepta la sprijin și apărare de la cel care cunoaște viitorul. Iar dacă viitorul însuși depinde de... păsări, nu-i de mirare că încet-încet auspicium a ajuns să dobândească sensul general de ocrotire, de protecție. Astăzi, legătura cu avis s-a pierdut în conștiința vorbitorilor. Nimeni nu se mai gândește la păsări când citește, rostește sau aude cuvântul auspicii. În schimb, articulând cuvântul auspicium, vorbitorul antic se va fi simțit în siguranță, protejat de aripile ocrotitoare ale unei păsări miraculoase.
Termenul acesta este cunoscut în toată Romania: fr. auspices[1], it. auspici, port. auspícios, sp. auspicios, de unde s-a răspândit și în unele limbi neromanice: engl. auspices, germ. Auspizien, pol. auspicje etc.
Un ultim amănunt: vă veți întreba, desigur, de ce scriem și rostim auspicii, și nu avispicii. Răspunsul l-au dat filologii, care au demonstrat că în latina vorbită v se pronunță u (auis, nu avis). Atunci când un cuvânt a fost importat pe cale savantă, direct din latină, acesta conservă de multe ori (nu întotdeauna) grafia latină a etimonului, prin urmare v se păstrează ca atare în compuse și derivate ca: avicultură, Avicola, aviară (gripa) și câte altele. Nu este, acum, mai ușor de ghicit că avionul este o pasăre de „fier” cu trei… „pui”: aviator, aviație, aviatic?
Un sinonim pentru expresia sub auspiciile este sub egida. Originea mai îndepărtată a lui egida o găsim în mitologia greacă. Aigidos este scutul zeiței Pallas Athena, o redutabilă armă de apărare în ultimă instanță. Cuvântul a fost preluat de latină : aegis, aegidis, de unde a ajuns în franceză: égide și apoi în română: egidă, unde e folosit cu prepoziția sub și în formă articulată: sub egida. Cum se vede, atât auspicium, cât și aegis conțin ideea de protecție pe care o conservă și neologismele noastre auspicii și egida.
- ↑ În franceză, auspices este omofon cu hospice, acesta din urmă împrumutat din lat. hospitium = găzduire, ospitalitate, casă de oaspeți. Rude mai „bătrâne” cu hospice, sunt hôtel și hôpital.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
- Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â
- Dan Alexe - Despre legăturile românei cu albaneza
- Dan Ungureanu - Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.
Diverse
- Calcuri greșite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greșite
- Forme greșite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corectă
- Niciun sau nici un?
- Scara numerică
- Termeni de propagandă
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
- 3. Scrierea cu literă mică sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locuțiunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
- 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
- 6. Câteva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziană e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucașe
- accentul I
- accentul II
- adaptare și adoptare
- au mai pățit-o și alții
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casă, acasă, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divorț, trivial și carrefour sau despre 2, 3 și 4
- duminică
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- făcliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfecțiunii
- hiperurbanism
- joi
- la poștă
- latina gintă e regină
- libertatea înseamnă iertare
- lună și luni
- management
- marți, marțieni, mărțișor...
- mass-media
- miercuri, marfă, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o întâmplare lingvistică
- o polemică
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetică sau ortografie etimologică
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeală
- Pastila de limbă
- pești
- pișcot și servus
- plagiat
- potică
- privighetoare, veioză, Revelion
- provocare
- rovinietă
- rută, derută, rutină
- sâmbătă
- slavonisme
- sunătoare
- șapte, săptămână, hebdomadar
- turcisme
- ține de tenis
- vineri
- Volvo — o mașină revoluționară
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografică din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dicționar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou în DOOM2
Încercări de îndreptare
Îndreptarul ortografic, ediția a V-a : Punctuația
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul întrebării
- 04. Semnul exclamării
- 05. Virgula
- 06. Punctul și virgula
- 07. Două puncte
- 08. Semnele citării (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog și de pauză
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefață
- Bibliografie și abrevieri
- I. e sau ea?
- II. ă sau e?
- III. ă sau î?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau î?
- V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fără h?
- VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fără i final?
- XII. î sau â?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fără -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau ș?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitată
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvînt sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fără cratimă?
- XXVII. Majusculă sau minusculă?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd
Misterele cuvintelor
Monitorizarea presei
Punctuație
Rodica Zafiu
- Beizadea
- Care și pe care
- Cocalar
- Decât o negație
- Din și dintre
- Îmi cer scuze...
- Plus că...
- Șotron
- Vroiam...