o polemică
Cineva, scandalizat de ultimul meu articol, îmi trimite, de pe o adresă fictivă, un mail, cu următorul conținut (am eliminat înjurătura):
Recent, Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea, omul care a avut acces la arhivele secrete ale Vaticanului, a declarat că, potrivit informațiilor pe care le deține, limba latină se trage din limba română arhaică și nu invers cum cred lingviștii.
Conform declarației lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori. Vorbeau în limba din care se născuse chiar latina. Pe Columna de la Roma, solii daci se adresează împăratului Traian fără translator. Din această perspectivă, românii apar drept unul și același popor cu dacii, continuatorii direcți și legitimi ai acestora. Mai mult, rezultă că și romanii au fost de neam tracic. Prin urmare, războiul pe care l-au purtat romanii pentru aurul dacilor, a fost un război fratricid.
Italienii, francezii, spaniolii și portughezii contemporani vorbesc dialecte provenind din limba română arhaică. Și când te gândești ca minoritatea maghiară din țara noastră tratează cu dispreț limba română, deși se duce duminica la biserica catolică să asculte cu smerenie slujba religioasă în limba latină!
În anul 1979, dr. Nicolaie Copoiu, secretar științific al Institutului de Studii Istorice și Social-politice, m-a convocat la institut să îmi arate un document procurat pe căi diplomatice de la Biblioteca Universității din Uppsala (Suedia). Era vorba de o carte de mari dimensiuni, scrisă în limba latină medievală, intitulată Zamolxis, primul legiuitor al Terrei. Cartea s-a pierdut în vâltoarea evenimentelor din decembrie ’89, ca și alte documente cu valoare istorică inestimabilă privind istoria poporului român. Am aflat câțiva ani mai târziu că acea carte-document din Biblioteca Universității din Uppsala a fost vândută de către un „revoluționar” român unui colecționar american pentru 1.500 . Așa suntem noi, românii, ne vindem și cenușa de sub vatra străbună pentru câțiva arginți.
Cred că a sosit timpul ca poporul român să ridice fruntea din țărână și să privească cu încredere în jurul său. Și să își asume viitorul prin propriile strădanii.
Răspunsul meu
Cum poate fi cineva atât de neghiob încât să susțină o asemenea enormitate? Au cucerit cumva dacii Peninsula Italică, Peninsula Iberică, Gallia Transalpină sau Coasta Dalmată ca să-și poată impune limba în arealul romanic? Să fie clar: dacii au fost barbari, în sensul vechi, grecesc al termenului, de la ei nu s-a găsit nimic esențial în ordine culturală majoră. Cum să se fi putut impune atunci limba lor? A mai susținut un protocronist de doi lei din oastea lui Vadim că centrul civilizației mondiale - axis mundi - s-ar afla în Retezat. Ce gogomănie! Ăștia se cred patrioți, precum nu demult I.C. Drăgan, miliardarul de la Lugoj. În fond ei sunt niște derbedei intelectuali care inoculează enormități semidocților fără filtru critic, cărora le intră în erecție organul naționalist. Nici măcar patriotismul sincer (atât de rar totuși!) nu are ce căuta în știință. Știința trebuie să exprime adevărul, iar adevărul nu are a face cu sentimentul, fie acesta chiar nobil. A spus-o limpede Ovid Densusianu în prefața la Histoire de la langue roumaine. Atât numai că la noi, dacă ai curajul să exprimi franc lucruri adevărate, dar neplăcute, te linșează gașca aplaudacilor eșuați în delirul propagandistic. Să nu uităm niciodată ca un adevăr neplăcut, chiar brutal, e preferabil unei minciuni agreabile.
„Să ridicăm fruntea din țărână”, de acord, dar să ne sprijinim numai pe argumente valide.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
- Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â
- Dan Alexe - Despre legăturile românei cu albaneza
- Dan Ungureanu - Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.
Diverse
- Calcuri greșite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greșite
- Forme greșite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corectă
- Niciun sau nici un?
- Scara numerică
- Termeni de propagandă
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
- 3. Scrierea cu literă mică sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locuțiunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
- 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
- 6. Câteva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziană e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucașe
- accentul I
- accentul II
- adaptare și adoptare
- au mai pățit-o și alții
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casă, acasă, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divorț, trivial și carrefour sau despre 2, 3 și 4
- duminică
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- făcliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfecțiunii
- hiperurbanism
- joi
- la poștă
- latina gintă e regină
- libertatea înseamnă iertare
- lună și luni
- management
- marți, marțieni, mărțișor...
- mass-media
- miercuri, marfă, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o întâmplare lingvistică
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetică sau ortografie etimologică
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeală
- Pastila de limbă
- pești
- pișcot și servus
- plagiat
- potică
- privighetoare, veioză, Revelion
- provocare
- rovinietă
- rută, derută, rutină
- sâmbătă
- slavonisme
- sunătoare
- șapte, săptămână, hebdomadar
- turcisme
- ține de tenis
- vineri
- Volvo — o mașină revoluționară
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografică din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dicționar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou în DOOM2
Încercări de îndreptare
Îndreptarul ortografic, ediția a V-a : Punctuația
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul întrebării
- 04. Semnul exclamării
- 05. Virgula
- 06. Punctul și virgula
- 07. Două puncte
- 08. Semnele citării (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog și de pauză
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefață
- Bibliografie și abrevieri
- I. e sau ea?
- II. ă sau e?
- III. ă sau î?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau î?
- V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fără h?
- VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fără i final?
- XII. î sau â?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fără -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau ș?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitată
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvînt sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fără cratimă?
- XXVII. Majusculă sau minusculă?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd
Misterele cuvintelor
Monitorizarea presei
Punctuație
Rodica Zafiu
- Beizadea
- Care și pe care
- Cocalar
- Decât o negație
- Din și dintre
- Îmi cer scuze...
- Plus că...
- Șotron
- Vroiam...