îmblânzit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 7 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblânzi] 1 (D. animale sălbatice) Deprins să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: domesticit, (înv) blânzit. 2 Care a devenit (mai) blând Si: calmat, domolit, liniștit, potolit, (înv) blânzit.