încumeta vr [At: ȚICHINDEAL, F. 54/15 / V: (înv) ~măta, ~te, ~eți / Pzi: încumet, ~tez / E: ml (in)committere] 1 A avea curaj Si: a cuteza (1), a îndrăzni. 2 (Înv; udp „în”, „pe”) A se încrede în ceva. 3 A trage pe cineva inima să înceapă o acțiune dificilă. 4 A se decide la asumarea unui risc. 5 A se expune unei primejdii.