Definiția cu ID-ul 920729:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDESA, îndes, vb. I. 1. Tranz. A apăsa ca să încapă cît mai mult într-un spațiu restrîns, a îngrămădi, a vîrî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui. Să puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe... le îndesă toate într-o păreche de desagi. RETEGANUL, P. V 68. ♦ A înfige, a introduce (adînc) ceva. Îndesă fetii degetul în gură. RETEGANUL, P. IV 6. 2. Tranz. A-și așeza (pălăria, căciula) trăgînd-o adînc pe cap (ca să acopere și urechile). Îmi îndesai pălăria peste urechi și mă lungii perpendicular pe cursul Bistriței. HOGAȘ, M. N. 61. Își aprinse o țigară și, îndesîndu-și pălăria pe cap, ieși cu un aer plictisit. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Moșneagul... puse cușma pe cap, o îndesă pe urechi. CREANGĂ, P. 81. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se îngrămădi la un loc, a se strînge laolaltă (formînd un grup des, compact). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în») A se apropia prea mult (de obicei cu intenții agresive) de cineva, a înghesui pe cineva. Gloata se îndesa în piepturile cailor care sforăiau speriați. DUMITRIU, N. 30. Dan bătrînul... se-ndeasă în gloata tremurîndă. ALECSANDRI, O. 215. ◊ Fig. Deși această soartă așteaptă și pre alți, Toți însă cătră dînsa se-mping și se îndeasă. NEGRUZZI, S. II 246. ♦ A deveni mai des, mai compact. Văzînd că vremea trecea și întunericul se îndesa, băiatul... începu să se uite în toate părțile ca să ghicească pe unde a venit. POPESCU, B. IV 33. ◊ Tranz. Sare, pasurile-ndeasă. ALECSANDRI, P. P. 350.