O definiție pentru încomunare
Arhaisme și regionalisme
încomunare s.f. (înv.) incorporarea cătunelor și satelor în comune.
Intrare: încomunare
încomunare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)