A³ prep. 1 Întrebuințată dinaintea infinitivului (a avea, a scrie) ¶ 2 Pusă după anumite verbe însoțite de substantive, pentru a restrînge înțelesul general al verbului după ideea, însușirile substantivului: abia putu face ceva care să mai semene a grădină (ISP.); calcă a popă; cobește a moarte; miroase a mucegaiu; trage a sărăcie; fluieră a pagubă ¶ 2 Formează adverbe și locuțiuni adverbiale: acasă, adeseori, afund, alături, alene, aminte, anevoie (în limba veche și în graiul poporului, formațiunile acestea apar mai des: atimp, aprînz, a mînă, a umăr) ¶ 4 Precedată de prepoziția de, formează: a) locuțiuni adverbiale: de-a lungul, de-a rîndul; b) numele unor jocuri de copii: de-a baba-oarba, de-a hoții ¶ 5 Se pune la gen.-dat. dinaintea adjectivelor și pronumelor nedeterminate și dinaintea numeralelor: vorba a niscai-va oameni; tată a doi copii [lat. ad].