ABIA, ❍ ABIE adv. 1 (de mod). Cu greu, cu mare greutate, anevoie: ~ am izbutit să răzbat prin mulțime; deseori însoțit de prepoziție, de-abia: de-abia s’au culcat găinile și voi ați și început? (CRG.); și reduplicat abia, abia, de-abia de-abia: o stropiră cu apă și d’~ d’~ o mai înviorară (ISP.) ¶ 2 (de cantitate). Numai, nu mai mult decît, foarte puțin, aproape de loc: un vînticel adia de ~ îl simțeai ¶ 3 (de timp). Nu mai tîrziu decît, nu mai ’nainte decît, numai de puțin timp: ~ acum a sosit; abia... și..., cum, îndată ce, nu trece mult timp la mijloc: ~ isprăvise vorba și buzduganul, izbind în ușă și în masă, se puse în cuiu (ISP.) [lat. ad-vix].