Definiția cu ID-ul 756560:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abíl, -ă adj. Care este îndemînatic, dibaci, priceput, iscusit într-un anumit domeniu. Profesorul cel nou era un abil pedagog (CR.). ♦ Care vădește îndemînare, dibăcie, iscusință. O politică abilă și discretă a adus rezultate bune. ◊ (adv.) A evitat abil răspunsul.fig. Care este descurcăreț, șmecher. Un individ abil care și-a păcălit colaboratorii.pl. -i, -e. /<fr. habile, lat. habĭlis, -e „ușor, comod; apt”.