ABLATIV, ablative, s. n. Caz al declinării (corespunzînd, în linii mari, acuzativului cu prepoziții din limba romînă) care indică, în unele limbi, punctul de plecare; în limba latină indică și instrumentul, cauza etc. ◊ Ablativ absolut = (în limba latină) construcție cu rol de propoziție circumstanțială, în care nu este nici copulă, nici conjuncție, iar subiectul și numele predicativ se pun la ablativ.