ABLUȚIUNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adîncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. abluție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio].