abnegáție s.f. 1 Atitudinea persoanei care renunță la dorințele, interesele personale în favoarea altcuiva. Abnegație de sine pentru a se consacra soțului,... copiilor ei (EMIN.). 2 Devotament (dus pînă la sacrificiu de sine) pentru motive superioare, de ordin religios, social etc.; atitudine de profund atașament față de o cauză, un țel etc. (și hotărîrea neclintită de a le servi în orice împrejurare). Abnegațiune patriotică (MAIOR.). • g.-d. -iei. și (înv.) abnegațiune s.f. / <fr. abnégation, it. abnegazione, lat. abnegatio, -onis.