ABSTRACTIZARE s.f. (Fil.) Acțiunea de a abstractiza și rezultatul ei. ♦ Operație a gîndirii constînd în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esențiale, generale, neluînd în considerare, ignorînd (vremelnic) pe cele neesențiale. [< abstractiza].