abțigui În mai multe rînduri ascultători la radio mi-au semnalat în scrisori cuvîntul familiar sau argotic a abțigui, atribuindu-i diferite înțelesuri: „a înșela”, „a bate”, iar reflexiv, „a se îmbăta”. Cuvîntul a fost înregistrat în CV, 1951, nr. 12, p. 37, din Băilești, cu înțelesul de „a înșela, a face ceva, cu șiretenie și îndemânare”. Dar exemplul de care e însoțit nu concordă cu definiția : mi-a făcut socoteala și mi-a abțiguit patru poli dintr-un condei. Judecînd după acest exemplu, înțelesul trebuie să fie „a sustrage, a șterpeli”. În acest caz etimologia e clară : germ. abziehen. Poate că pentru forma romînească s-a pornit de la substantivul german Abzug.