ACALMIE S. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării, în special a vîntului. ◊ Fig. Răstimp de liniște în cadrul unei perioade frămîntate. Trec mîinile-i pe clape, în maximul vitezii... Vai, ce pățesc acuma bemolii și diezii! Și deodată parcă s-ar face-o acalmie... Dar nu!... și mai sălbatic prind notele să zboare! ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.