ACCEPTABILITATE Concept introdus de gramatica generativă* standard, privitor la respectarea regulilor impuse de uzul lingvistic, deci în raport cu performanța*; se deosebește de gramaticalitate*, definită în raport cu competența* lingvistică. • Un enunț poate fi acceptabil, mai puțin acceptabil sau inacceptabil, după respectarea, într-un grad mai mare sau mai mic, a regulilor uzului lingvistic, reguli privind lungimea unui text, numărul de repetări prin coordonare a unei poziții sintactice, numărul de subordonate încastrate* etc. Regulile uzului lingvistic diferă după tipul stilistic de enunț: cult / popular, oral / scris, după contextul* situațional în care a fost produs etc. Există un singur nivel de gramaticalitate, dar mai multe grade de acceptabilitate. Enunțul Omul care mergea pe strada care începea din fața casei în care stătea prietenul despre care ți-am povestit în ziua în care ne-am cunoscut era primarul orașului este gramatical, respectând regulile de construcție a fiecărei propoziții în parte și de introducere a subordonatelor relative, dar este inacceptabil, întrucât uzul lingvistic respinge introducerea, în aceeași frază, a cinci propoziții relative atributive. Și, invers, există enunțuri acceptabile, dar agramaticale, în măsura în care ele sunt atestate de uz, dar violează regulile formulate pentru gramatica generativă a unei limbi; vezi, de ex., construcții ca: El dorește ca să plecăm și El îmi spune că ce frumoasă sunt, acceptabile din punctul de vedere al uzului neliterar*, însă agramaticale, deoarece încalcă regula de lexicalizare a complementizatorului* (în prima frază) și de încastrare a propoziției exclamative (în a doua). Vezi GRAMATICALITATE. G.P.D.