ACCEPȚIE Variație (variantă*) a semnificatului care reprezintă restrângerea sensului în funcție de context*. Accepțiile uzuale într-o limbă sunt delimitate de dicționare* chiar și în cazul cuvintelor monosemice, dar, mai ales, în cazul celor polisemice (vezi POLISEMIE). Numai accepțiile care tind să se generalizeze sunt incluse în dicționare și delimitate prin diferite semne grafice (romburi, punct, punct și virgulă ș.a.). Există însă infinite accepții ocazionale, reprezentate de utilizarea specifică a unui sens într-un context nou; în acest caz, accepția este echivalentă, pentru unii autori, cu sensul* „care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri”, iar accepția înregistrată în cadrul acestui sens sub un romb este definită prin sinonimia cu distinctiv și ilustrată prin contextul trăsături distincte (vezi DEX). Unele accepții din dicționare reprezintă specializări contextuale: viteză de croazieră (accepție a cuvântului croazieră) se definește strict ca „regim de zbor al unui avion, care evoluează cu o viteză mai mică decât cea maximă”. A.B.V.