accident, (engl. = concretion) 1. (petrogr. sedim.), agregat monomineral, cu structură amorfă, microcristalină sau, rar, larg cristalină, foarte variat ca morfologie și bine delimitat de materialul rocii care-l înglobează; a. apare ca produs diagenetic în calcare (→ silex, chaille), în argile, loess (păpuși de loess) etc.; 2. (tect.), a. tectonic, deformare de amploare locală a stratelor care constituie subsolul unei reg.