❍ ACIUA (aciuez), ACIOA (acioez) I. vb. tr. A adăposti: n’au șuri și grajduri în care să le aciueze în vreme rea (NEGR.). II. vb. refl. 1 A căuta adăpost, a-și face culcușul (vorb. de animale): nici o lighioaie nu se poate ~ pe lîngă casă de răul vostru (CRG.) ¶ 2 A se adăposti, a se pune sub un acoperemînt, spre a se feri de arșiță sau de vreme rea: s’au aciuat de ploaie sub brad (VOR.) ¶ 3 A căuta (un loc de) scăpare, a se ascunde ¶ 4 A se liniști, a se odihni: au benchetuit veselindu-se pînă tîrziu noaptea cînd s’au aciuat (SB.) [lat. *accubĭliare < cubĭle].