ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Fig. (Mil.) Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvîrșită conform unor indicații precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care servește la achitarea unei obligații. ◊ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).