Definiția cu ID-ul 889552:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia, cu scopul de a-l apăra, de a-l înveli sau de a-l ascunde în întregime. ◊ Fig. (Mil.) Asigurarea unei acțiuni de concentrare și de manevră a trupelor, prin desfășurarea unei acțiuni speciale de protecție sau prin efectuarea ei la adăpostul unei păduri, al unei culturi etc. Trupe de acoperire. Acoperirea flancului. ◊ Frontul de, acoperire se întindea pe vreo zece-cincisprezece kilometri. CAMIL PETRESCU, U. N. 6. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune care a fost făcută conform unor indicații precise. 2. Posibilitatea de a face față unei necesități materiale. Într-o serie de domenii, cum este producția utilajului necesar agriculturii noastre, industriei alimentare și industriei ușoare, producem peste 90 din necesarul pentru acoperirea nevoilor interne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ◊ Posibilitatea de a achita o datorie, de a lichida un deficit sau de a face față unei cheltuieli. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ◊ (Concretizat) Fond care servește la achitarea unei obligații. Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. C. PETRESCU, A. 327. ◊ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (eventual și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).