acoperământ, acoperăminte s. n. 1. Ceea ce servește la acoperit; spec. acoperiș. ♦ Acoperământul Maicii Domnului = sărbătoare creștină la 1 octombrie, în amintirea arătării Sfintei Fecioare, în zilele împăratului Leon cel Înțelept, în bis. Vlahernelor din Constantinopol, unde se păstra veșmântul, omoforul și o parte a brâului Maicii Domnului. 2. (la pl.) Acoperămintele sfintelor vase = a) două bucăți mici de pânză pătrate, făcute din aceeași materie ca felonul, cu care se acoperă la proscomidie cinstitele daruri (discul și potirul) și care simbolizează scutecele de la nașterea lui Hristos sau giulgiurile de la înmormântarea Lui; acoperămintele mici; procovețe; b) bucată de pânză ceva mai mare cu care se acoperă ambele vase; sfântul aer. – Din acoperi + suf. -ământ.