ACORD s. 1. aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~.) 2. înțelegere, învoială, vorbă. (Așa ne-a fost ~?) 3. (JUR.) consens, înțelegere, (înv.) soglăsuire. 4. concordanță, conformitate, corespondență, potriveală, potrivire, (livr.) consonanță. (Există un ~ deplin între elementele ansamblului.) 5. armonie, împăciuire, înțelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea între ei.) 6. aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ lui.) 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie, consonanță, unisonanță.