ACREALĂ. Subst. Acreală, acrime (rar); acrire, oțetire, acidulare, înăcrire, murare. Acid, oțet, esență de oțet; aciditate; suc de lămîie, zeamă de lămîie, acid citric, citrat, sare de lămîie, acid acetic; borș, cvas, înăcreală, acriș (reg.), salță (înv.); salce (înv.); moare (reg.). Lapte acru, lapte bătut, lapte acidofil, iaurt, chefir, lapte covăsit, covăseală (pop.), scoacă (reg.), sămăchișă (reg.), chișleag (reg.). Acritură, murătură. Adj. Acru, acrișor (dim.), acruț (rar), acriu (rar), vișinatic, acid; acrit, acidulat, înăcrit, murat, oțetit, borșit, covăsit. Vb. A se acri, a se înăcri, a se oțeti, a se borși, a se zeri (reg.), a se sărbezi (pop.). A acri, a înăcri, a mura, a pune la murat, a pune în oțet, a acidula, a covăsi (pop.). V. alimente, condimente, feluri de mîncare, fructe, lapte.