actor-cântăreț s. m. Actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument ◊ „În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților.” Sc. 31 VII 66 p. 4. ◊ „În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor.” Cont. 2 VII 73 p. 11 (din actor + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)