ACUFUNDA (-fund) vb. tr. și refl. 1 A (se) cufunda: O stea albastră cade și’n spațiu s’acufundă (ALECS.); pr. ext.: de ești dură de pădure, du-te și te acufundă ’n pădure (VOR.) ¶ 2 fig. A prăpădi, a da de pagubă: văd că dumneata, care știi legile, mai rău mă acufunzi (CRG.) [👉 CUFUNDA].