ACUITATE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzorială de a înregistra excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuité < lat. acutus – ascuțit].