ACUȘI adv. (Popular și familiar) 1. În momentul cel mai apropiat, îndată, imediat. Acuși sosește și Iliuță și, după aceea, lumea-i a voastră. SADOVEANU, N. F. 31. Du-te și d-ta de-ți pune nora la cale, că acuși te ajung și eu din urmă. CREANGĂ, P. 113. Du-te de ne adă o oală de vin! – Acuși! NEGRUZZI, S. III 9. ◊ (Întărit prin repetare sau printr-o construcție pleonastică) Lungi patru ani purtarăm dorul Garoafei roșii de la Cluj. – Garoafă roșie, nu plînge, Că ne vedem acuși, acuși! BENIUC, V. 103. Du-te înainte, zise cîntărețul făcîndu-se somnoros, că vin și eu acuși îndată. ȘEZ. II 68. 2. (În legătură cu noțiuni de timp; rar) Înainte cu...; acum (3). Acuși șepte ani a fătat iapa popii un mînz. RETEGANUL, P. I 25. – Variantă: acușa (BIBICESCU, P. P. 80) adv.