ADECVARE 1. În modelele* lingvistice formalizate*, parametru semnificativ pentru stabilirea justeței (validității) unei gramatici, permițând alegerea, dintre mai multe modele posibile, a aceluia cu gradul de adecvare cel mai înalt în raport cu realitatea lingvistică pe care o aproximează (vezi model). • În concepția lui N. Chomsky (1965), modelul cu gradul de adecvare cel mai înalt este cel generativ*, a cărui putere generativă, descriptivă și explicativă este cea mai mare, fiind modelul care asigură generarea (producerea) celor mai întinse porțiuni din limbile naturale, captarea și explicarea celor mai numeroase fenomene sintactice și care permite generalizările cele mai semnificative pentru funcționarea și organizarea a numeroase limbi, oferind baza pentru o gramatică universală* (vezi evaluare). 2. ~ stilistică și situațională Concordanță între structura codului lingvistic folosit și datele concrete ale situației* de comunicare și ale stilului funcțional (ale limbajului*) cerut de această situație. Realizarea acestei concordanțe este expresia competenței* comunicative a vorbitorilor. Fiecare comunitate* lingvistică și fiecare stil funcțional are propriul sistem de cerințe și de reglementări care guvernează selecția și utilizarea diverselor componente ale codului lingvistic. De ex., utilizarea limbii într-un anumit domeniu socio-profesional și de către vorbitori cu un anumit grad de instrucție și de cultură, în mediu rural sau urban, în situație familiară sau solemnă de comunicare etc. determină selectarea anumitor tipare de construcție și evitarea altora, preferința pentru anumite sfere lexicale și excluderea altora etc.; formulele de adresare și de salut se realizează și ele diversificat, depinzând de contextul situațional imediat, chiar dacă vorbitorii folosesc aceeași limbă. G.P.D.