ADERA, ader, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și colectivități; urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se alătura la, a se alipi de un partid, de o mișcare, de o ideologie, de o acțiune, cunoscîndu-i și împărtășindu-i principiile. Oamenii iubitori de pace am întreaga lume, înțeleg și aderă întru totul la ideea de a intensifica lupta pentru pace. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2105. Eliad a convenit de necesitatea acelui articol [privitor la împroprietărirea țăranilor], a aderat la redacțiunea lui Nicu Bălcescu și a doua zi a venit acasă la mine, unde a scris cu mîna lui acea proclamație, sub dictarea Bălcescului. GHICA, S. A. 162. 2. A se ține strîns lipit, unit de ceva. Substanța nervoasă a encefalului și a măduvei spinării aderă la altă membrană.